Comportamentul Firmelor din România în Industria Berii

Fabricarea berii în scopul comercializării a început pe la anul 1200, pe teritoriul actualei Germanii,iar îmbutelierea, în 1605. Berea a fost, dintotdeauna, sinonimă cu petrecerile şi întâlnirile cu prietenii. Când oamenii au învaţat, în urmă cu câteva mii de ani, că prin fermentarea cerealelor obţin o băutură hrănitoare şi bună la gust, au descoperit berea - o importantă sursă nutritivă, apreciată de toate popoarele. Noe a luat-o pe Arcă. Egiptenii au preparat-o din orz, babilonienii din grâu, incaşii din porumb. Chinezii o foloseau în ritualurile religioase, romanii au bătut monede din argint şi aur cu simbolul preţiosului orz. Într-un text egiptean de la 1600 î.H., sunt peste 100 de reţete medicale ce folosesc berea. În urmă cu câţiva ani, o berărie din Anglia a îmbuteliat 1000 de sticle cu bere blondă numită Tutankamon, obţinută după o reţetă veche de 3200 de ani

Fabricarea berii datează din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscută aproape la toate popoarele din Orientul Îndepărtat. Chinezii, japonezii, ebraicii, iar apoi grecii şi romanii, preparau această băutură cu mult înaintea erei creştine, însă nu se ştie precis cine a fabricat prima dată berea, dar în era noastră se presupune că această băutură a fost fabricată de Gambrinus, fiul unui rege german din evul mediu.

Cu toată originea veche pierdută în negura istoriei, berea a fost şi rămâne nu atât a zeilor după mitologie şi proverbe cât a oamenilor de pretutindeni, o băutură hrănitoare şi savuroasă pe care nu o poate înlocui alte băuturi.

Prima fabrică de bere atestată în ţara noastră este cea din Timişoara, în 1718.

Industria berii din România a prezentat la început ul anilor 1990 dezavantaje nete comparativ cu situaţia existentă în Uniunea Europeană: dotarea tehnică inferioară care a determinat necesitatea efectuării unui volum mare de investiţii cunoscând i complexitatea proceselor tehnologice din industria berii comparativ cu situaţia existentă în industria alimentară; existenţa în dotarea fabricilor de bere din România i a fabricilor de malţ, fapt care a generat existenţa unor costuri suplimentare, purtătoare de credit la volume ridicate i cu datorii mari comparativ cu situaţia existentă în UE; sistemele de accizare dintre diferitele băuturi necorelat cu aquisul comunitar; nediferenţierea accizelor pentru societăţi de tip IMM faţă de celelalte societăţi din industria berii, având în vedere cheltuielile constant mai mari la societăţile de tip IMM i având în vedere prevederile aquisului comunitar. Diferenţierea cu întârziere a accizării a condus la imposibilitatea achitării vărsămintelor la buget societăţile respective având datorii la bugetul de stat.

Preponderent în structura ofertei de bere în ţara noastră a fost producţia internă, importul realizat în ultimii zece ani, reprezentând 2465 mii hl, respectiv doar 0,237% din totalul ofertei de bere. Este totu i de remarcat faptul că, în anii 1992-1994, când produc ţia internă nu a fost în măsură să satisfacă cererea populaţiei, s-au importat cantităţi apreciabile de bere (câte cca 500 mii hl bere anual) echivalent cu producţia unei singure fabrici de mare capacitate, iar contravaloarea acesteia de cca 150 mil USD a grevat negativ contul curent al balanţei comerciale de plăţi externe.

Măsurile adoptate după această dată, de către fabricile autohtone de diversificare a sortimentelor, îmbunătăţirii calităţii produselor i nu în ultimul rând a modului de prezentare dar i nivelul ridicat al taxelor vamale aplicat în perioada de după 1996, au condus la diminuarea drastică a importurilor. Totodată, preţurile de vânzare pentru sortimentele autohtone, fiind mult mai reduse faţă de cele de import, în acelea i condiţii de calitate, au contribuit drastic la restrângerea importurilor

În perioada ultimilor paisprezece ani, consumul de bere din ţara noastră a marcat o evoluţie sinuoasă, caracterizată printr-o scădere importantă în prima etapă, după care a urmat o evoluţie accelerata de cre tere, tendinţă ce se poate aprecia ca un rezultat direct al aplicării reformei economice în acest sector.

Datorită importanţei acordate de populaţie consumului de bere, nivelul acesteia a ajuns să reprezinte o pondere de 5,9% în ansamblul consumului de produse alimentare din ţara noastră.

Cu alte cuvinte, la o cre tere a consumului de produse alimentare de 10 procente, la bere, consumul a crescut cu 17,4 procente . Singura băutura la care cre terea consumului a depă it pe cea de la bere sunt băuturile răcoritoare – principalul concurent al berii- la care consumul a crescut de 4,3 ori, astfel încât, la 10 procente de cre tere a consumului de băuturi răcoritoare, la bere abia s-a reu it să se realizeze o cre tere de 1,6%.

În cadrul băuturilor alcoolice, populaţia optează pentru un produs alcoolic cu volum mai mare, cu gust specific de bere, dar cu cea mai scăzută concentraţie de alcool. Datorită acestui comportament, poziţia berii în ansamblul consumului de băuturi alcoolice sub aspectul volumului cantitativ este dominantă, în timp ce sub aspectul conţinutului de alcool se situează pe ultimul loc

.

Volumul total al pieţei berii a atins 17 milioane hl în anul 2011, menţinân-

du-se la nivelul anului precedent, iar vânzările au atins un volum de 15,6 milioane hl.

“După o perioadă dificilă care s-a făcut resimţită printr-o contracţie semnificativă la nivelul consumului, menţinerea volumului pieţei berii la acelaşi nivel pentru doi ani consecutivi constituie primul semnal pozitiv că eforturile producătorilor au reuşit să contracareze un context economic negativ şi au condus la stabilizarea pieţei, creând premizele pentru o viitoare revenire a sectorului.”