Comportamentul violent în școală

COMPORTAMENTUL a fost definit de CLAPAREDE ca: “ANSAMBLUL REACTIILOR GLOBALE ALE ORGANISMULUI, ATAT CELE COMUNE SPECIEI, CAT SI CELE PARTICULARE INDIVIDULUI, AFLAT IN INTERACTIUNE CU MEDIUL” = modalitate obiectiva de adaptare la mediu = expresia legaturii cu mediul de viata .

TULBURARI DE COMPORTAMENT = termen introdus in 1950, denumeste tulburarile cu trasatura comuna “INADAPTAREA SOCIALA”.

Cu cea mai mare frecventa se intalnesc : - instabilitatea psiho-motorie

- agresivitatea

- autoagresivitatea

- tulburari ce tin de relationarea cu cei din jur

- anxietatea

- furtul

- minciuna

- fugile

- vagabondajul

Cea mai recenta clasificare a tulburarilor de comportament este data de DSM III-R (Manualul pentru diagnosticul si statistica bolilor mentale revizuit in 1993) ; aici se practica urmatoarea delimitare :

―Tulburari de comportament de grup - in care problemele de conduita survin ca o activitate de grup ; in cadrul acestor tulburari agresivitatea poate sau nu sa fie prezenta .

―Tulburari de comportament agresiv de tip solitar - in care elementul essential este agresivitatea corporala initiata de persoana respectiva si adresata atat celor de aceeasi varsta , cat si adultilor .

―Tulburari de comportament de tip nediferentiat - in care elementele se amesteca , neputand fi clasificate intr-una dintre cele doua categorii precedente .

AGRESIVITATEA

Actualitatea temei

O analiza generala a emisiunilor TV destinate tinerilor si celor foarte tineri a aratat ca ele contin o moarte pe ora, chiar si la jumatate de ora (in anumite tari occidentale ) si un episod violent la fiecare 8 minute .

Agresivitatea a devenit, astazi, o problema sociala fundamentala a omului si a umanitatii, pentru ca intreaga lume este amenintata de agresivitate . Daca inainte se vorbea despre agresivitatea fiintei umane sau despre agresivitate in lume, astazi se vorbeste tot mai mult despre o lume a agresivitatii .

Ne aflam intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor, in care violentele economice iau formele simbolice ale stigmatizarilor .

In spatiul de manifestare al economiei de piata, acolo unde regulile nu sunt pe deplin cristalizate, absenta interdictiilor si a ritualurilor favorizeaza imprevizibilul si violenta .

Etiologia cuvantului

Cuvantul provine din limba latina “aggressio” care semnifica “a ataca”. Ea se refera la o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient sau fantasmatic , cu scopul distrugerii , degradarii , constrangerii , negarii sau umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care agresorul o resimte ca atare si care reprezinta pentru el o provocare .

Orice persoana este “echipata” atavic cu o anumita doza de agresivitate potentiala , necesara sistemului sau de aparare si de promovare in contextual solicitarilor existentiale .Utilizarea acestei forte , atunci cand nu lezeaza sub nici un raport , moral , fizic , economic , etc., pe ceilalti convivi , constituie starea de normalitate . Cand pragul de permisivitate este depasit , comportamentul agesiv devine nociv pentru societate si intra sub rigorile legii morale sau penale.

Consideratii generale

Definitia de mai sus se circumscrie, mai ales agesivitatii umane, manifestate in cadrul relatiilor socio-afective, registrul ei de raspandire intinzandu-se de la atitudini de pasivitate si indiferenta, refuz de ajutor, ironie, tachinare, pana la atitudini de amenintare si acte de violenta propriu-zise .

Manifestarile agresivitatii umane sunt extrem de diverse si se intalnesc la diferite niveluri : pulsional, afectogen, atitudinal, comportamental . Astfel se observa ca aria agresivitatii este mult mai extinsa decat cea a violentei .

Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta naturală de a-si controla din ce în ce mai mult agresivitatea în cazul în care părintii îi încurajează. Un copil de 2 ani furios îl muscă pe altul fără ezitare; la 3-4 ani însă a învătat deja că astfel de manifestare agresivă nu este permisă. Cu toate acestea îi place să pretindă, în joacă, că-l împuscă pe personajul negativ. Între 6-12 ani jocul de-a războiul devine mai violent, dar este guvernat de o serie de reguli. S-ar putea să fie presărat cu certuri, dar bătăile adevărate sunt rare. În adolescentă, sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine educati le canalizează spre sporturi sau alte competitii similare, ori în glume pe seama colegilor.

Tinerii sunt din ce în ce mai mult victimele unor acte de violentă si sunt ei însisi agresivi în raport cu altii. Se pare că violenta socială se amplifică de o manieră dramatică, dar amploarea reală a fenomenului este putin atestată. Datele sunt adesea incomplete în acest domeniu, de teama răzbunării si prin lipsa încrederii în politie si tribunal. Adolescentii riscă de 2 ori mai mult decât adultii să fie victimele unui act criminal si de 10 ori mai mult decât persoanele vârstnice.

Daca agresivitatea individului si a grupurilor reprezinta intotdeauna semnul unui apel la comunicare, atunci cauzele necomunicarii se grupeaza atat in indiferenta responsabililor (poli-

tici, educationali, culturali), cat si in refuzul interrelationarii .Decidentii politici si economici elimina din ecuatia reusitei pe copii, adolescenti si tineri intrucat acestia nu au inca forta constrangerii prin vot ; educatorii, parintii sau formatorii mai mult vorbesc decat asculta, mai mult cer decat dau, moralizeaza si dreseaza dar nu preiau argumentele partenerilor reali in empatizarea asteptata .

Agresivitatea indiferentei poate lua mai multe forme : sa nu participi, sa nu raspunzi, sa nu te implici, sa nu gandesti, sa nu creezi, sa nu traiesti evenimentul din jur, iar cel mai grav - sa nu-ti traiesti propria stare . Indiferenta decidentilor si a adultilor educatori instaureaza la copil agresivitatea frustarilor esentiale : lipsa bucuriei de a trai, de a fi copil, adolescent, tanar, om .

Marshal McLuhan amintea, ca pe cea mai mare reusita a carierei sale didactice, cursul finalizat cu un biletel in care un student ii multumea ca l-a ajutat sa se simta tanar . Bucuria de a avea varsta adevarata este cea mai mare dintre cele pe care societatea o poate oferi . Copii fara copilarie, tineri fara visare si traire, adulti fara implinire, batrani fara tihna si satisfactia muncii - tradusa in respectul si recunostinta celorlalti - toate acestea produc sirul reactiilor agresive, datorate indiferentei sistemului .

Cea mai frecventa forma a agresivitatii economice o reprezinta publicitatea care, prin afisarea insistenta si fara masura a violentei, instituie noi reguli cu scopul declarat de a distruge elementele existente anterior .

Agresivitatea este un fenomen frecvent intalnit in situatiile de viata ale copiilor si adultilor, atat in calitate de victime cat si in calitate de martori . Exista agresiuni permanente sau periodice, care imbraca diverse forme - certuri, vandalisme, imagini din mass-media (crime, violuri, jafuri, razboaie), jocuri practicate sau simulate pe calculator ; toate acestea incita la un comportament agresiv .