Frauda Maritimă

1. CONSIDERATII GENERALE

Frauda maritimă este o forma neagresivă a “pirateriei” in comertul international maritim, prin care o persoana, un grup de persoane sau o asociatie isi inseala premeditat partenerii de afaceri, in scopul obtinerii pe cai ilegale a unor bunuri materiale sau a unor mari sume de bani.

In zilele noastre aceasta forma de excrocherie in domeniul transporturilor maritime a luat proportii ingrijoratoare, tinand seama de cuantumul pagubelor pricinuite partilor participante intr-o expeditie maritima. Din acest motiv frauda maritima este considerata o infractiune grava, dat fiind faptul ca unele nave sunt in final scufundate sau distruse prin incendii pentru a se ascunde orice urma de frauda; uneori au loc chiar si pierderi de vieti omenesti.

Incidenta acestor fenomene negative din comertul maritim continua sa creasca in prezent iar majoritatea marfurilor sunt nerecuperabile.

În situaţia care s-a creat a apărut necesitatea de a căuta diferite căi şi metode de combatere a acestor infracţiuni, nu numai prin intermediul legislaţiei penale dar şi prin intermediul legislaţiei civile.

Activitatea navelor de transport, deplasarea acestora dintr-un port în altul, este dificil de controlat, navele implicându-se uneori în activităţi ilegale. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că oceanele sunt ameninţate din ce în ce mai mult de exploatările ilegale ale resurselor maritime, avem imaginea unui domeniu a cărui securitate este extrem de ameninţată. Oceanul planetar reprezintă un mediu vast, permisiv pentru grupările contrabandiştilor, teroriştilor şi infractorilor.

Eliminarea acestor ameninţări necesită elaborarea şi aplicarea unei strategii eficiente de realizare a securităţii maritime. Paleta de ameninţări include comerţul ilegal cu arme de distrugere şi necesită o înţelegere comună şi un efort întrunit spre acţiune la scară globală.

Deoarece viaţa oamenilor din întreaga lume depinde în mare măsură de comerţul şi tranzacţiile maritime, securitatea maritimă trebuie să fie o prioritate maximă. Aceasta este necesară pentru facilitarea libertăţii de navigaţie şi comerţ, dezvoltarea prosperităţii libertăţii şi protejarea oceanelor. Aşa cum naţiunile beneficiază de securitatea colectivă, tot aşa ele trebuie să participe la menţinerea securităţii maritime.

Securitatea maritimă trebuie să reprezinte un obiect de studiu extrem de important în ecuaţia securităţii naţionale, dar şi a securităţii colective, realizată prin intermediul organizaţiilor euro-atlantice şi regionale de securitate.

O politică maritimă integrată necesită un cadru de administrare care să aplice abordarea integrată la toate nivelurile, precum şi instrumente de politică orizontale şi intersectoriale.

Agravarea situaţiei economice într-un număr mare de state, în condiţiile crizei economice mondiale, dar şi posibilitatea cunoaşterii realităţilor economice şi sociale din alte ţări, cu un nivel de trai mult mai ridicat, alături de problemele complexe legate de asigurarea resurselor de materii prime şi apă, explozia demografică şi protecţia mediului, favorizează escaladarea disensiunilor şi conflictelor dintre state.

Suprapunerea procesului globalizării cu tendinţa de regionalizare şi mai ales afirmarea unor actori non- statali vor determina manifestarea unui spectru larg de riscuri şi ameninţări în domeniul transporturilor maritime.

Disponibilitatea şi accesibilitatea unei game largi de date şi informaţii privind activitatea naturală şi umană asupra oceanelor sunt elemente esenţiale pentru luarea de decizii strategice referitoare la politica maritimă.

Având în vedere numărul mare de date colectate şi stocate în întreaga Europă în scopuri foarte variate, înfiinţarea unei infrastructuri corespunzătoare de date şi informaţii marine este de maximă importanţă. Este necesar ca aceste date să fie compilate într-un sistem cuprinzător şi compatibil, şi să devină accesibile ca instrument care permite o mai bună administrare, o extindere a serviciilor cu valoare adăugată şi o dezvoltare maritimă durabilă.

Aceasta este o acţiune vastă, cu multe aspecte şi va trebui pusă în practică în conformitate cu un plan clar şi coerent, desfăşurat pe mai mulţi ani.

2. TIPURI DE FRAUDA MARITIMA

Facandu-se un studiu asupra metodelor posibile de a clasifica fraudele maritime s-a ajuns la concluzia ca acestea sunt multiple:

- Fraude maritime documentare (cu documente de transport false);

- Fraude maritime produse prin sabotarea navei (scufundare in mod deliberat si incendii premeditate)

- Fraude maritime produse prin deviere si furtul incarcaturii.

Cauzele acestor forme sunt multiple dar cele mai importante sunt:

- Dorinta de imbogatire pe cai ilegale a unor indivizi rau intentionati;

- Credulitatea unor parteneri de afaceri in dorinta de a incheia afaceri profitabile;

- Lipsa de informatii precise despre seriozitatea persoanelor si organizatiilor cu care se trateaza diferite tranzactii comerciale;

- Existent unui mecanism financiar cu multiple posibilitati de eludare.

In functie de victimele pe care le face printre armatori, navlositori, proprietari de marfuri, asiguratori si bancheri, fraudele maritime se pot clasifica in multe alte categorii, care poarta pecetea unei anumite forme de escrocherie, fiecare cu procedee caracteristice. Un lucru este comun la toate aceste categorii, faptul ca persoana frauduloasa dispare cu banii si este dificil sa fie depistata, iar unele persoane care faciliteaza tranzactia nu pot fi trase la raspundere, acestea beneficiind de pozitia lor de intermediari ai tranzactiei.

Sunt numeroase combinatii posibile ale fraudei maritime, dar in scopul explicarii si intelegerii lor, se vor prezenta cele mai caracteristice, insistandu-se asupra modului de producere si furnizand oamenilor de buna credinta suficiente date de prevenire si combatere.

Exista o punte de legatura intre categoriile de frauda clasificate anterior si sunt multe cazuri cand un element din fiecare categorie se constata ca exista intr-o singura frauda.

A. Frauda maritima documentara

Varietatea fraudelor maritime cu documente de transport false este vasta si priveste mai ales conosamentele (documente prin care se legalizează transportul mărfurilor pe un vas maritime). Dar nu e singurul document ce poate fi falsificat. Scrisorile de credit, certificatele de calitate, certificatele de origine si facturile comerciale pot avea un rol in desfasurarea cu succes a unei fraude maritime. Explicatia comiterii unui mare numar de astfel de fraude rezida in calitatea pe care o are un conosament ce pare un element ideal pentru comiterea fraudelor.

De cele mai multe ori cumparatorul primeste un conosament curat, insotit de o polita de asigurare autentica; certificatul de control este insa falsificat de escroc cand nava soseste la destinatie, iar cumparatorul descopera, ca in locul marfii comandate, se afla un inlocuitor fara valoare. Impreuna cu celelalte acte, formeaza setul de documente de transport ce pot fi de asemenea falsificate, fiind niste formulare obisnuite.