Locul și rolul motivării în managementul firmelor private

Introducere

Comportamentul uman este determinat de anumite motive, conştientizate de individ ca scopuri. Sarcina managerului este de a identifica şi activa motivele salariaţilor şi de a le dirija către o muncă performantă. Motivaţia este crucială în succesul privit nu doar la nivelul organizaţiei, dar şi la nivelul fiecărui departament sau proiect.

Rolul motivaţiei nu se limitează la a-i face pe oameni să muncească, ci merge până la a-i face să muncească bine, lucru care implică utilizarea integrală a resurselor fizice şi intelectuale de care dispun indivizii.

Oamenii sunt cea mai importantă categorie de active de care se poate folosi o întreprindere. De fapt, nici o organizaţie nu poate exista fără resursele umane care o alcătuiesc. Paradoxal însă, oamenii sunt totodată şi singurul activ care poate acţiona împotriva scopurilor organizaţiei.

Fără a acorda prea multă importanţă resurselor umane din cadrul unei organizaţii, proprietarii sunt adesea prea orbiţi de obţinerea profitului, uitând sau neştiind ca acesta se poate mări, dacă motivaţia şi satisfacţia angajaţilor cresc. Costurile acestui obiectiv sunt mult mai mici decât pierderii determinate de nesatisfacţia angajaţilor. Conflictele, sabotajele, comportamentele defensive sunt numai câteva din formele de manifestare ale nesatisfacţiei personalului. Fluctuaţia intensivă, concedierile permanente sunt de asemenea, soluţii costisitoare. Firmele de prestigiu care au învăţat din timp lecţia despre "cum putem face din resursele umane o forţă" sunt acum în topul dezvoltării economice, aplică strategii antreprenoriale în managementul resurselor umane şi rămân, an de an, între firmele performante. Iată de ce, este mai important acum să acordăm atenţie capitalului uman, înainte ca firmele concurente să descopere slăbiciunile acestuia.

Veţi constata că practica de a acorda salarii mici, încercând minimizarea cheltuielilor firmei este de fapt, un bumerang. Nu vom ajunge la motivaţia si performanţa dorită niciodată. Dimpotrivă, efectele ar putea atrage falimentul. Numai o motivare suficientă, pecuniară sau nepecuniară, a resurselor umane însoţită de o politică de marketing bine gândită, poate asigura succesul afacerilor în perspectivă.

Rolul motivaţiei

Ce reprezintă motivaţia?

Din punct de vedere etimologic, motivaţia provine din cuvântul latin „movere” şi înseamnă deplasare. Prin urmare, motivaţia reprezintă suma energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un scop care odată atins va determina satsfacerea unei necesităţi.

Într-un sens mai larg, motivaţia înglobează nevoi, interese, intenţii, tendinţe sau idealuri care stau la baza condiţiei umane şi care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte sau atitudini. Motivaţia este o stare interioară, o dorinţă puternică ce pune în mişcare un individ în vederea atingerii unui anumit obiectiv. Între motivaţie şi performanţă există o relaţie de condiţionare reciprocă. Spre deosebire de bani, materii prime sau alţi factori de producţie, oamenii reprezintă pentru firmă mult mai mult. Sistemul lor de nevoi, de valori, gradul lor de motivaţie şi satisfacţie vor determina întotdeauna performanţele individuale şi organizaţionale.

Se pot identifica patru caracterstici ale motivaţiei:

-Efortul – forţa comportamentului unui individ în procesul de muncă;

-Perseverenţa – consecvenţa cu care individul depune acest efort;

-Direcţia – modul, sensul în care este canalizat efortul;

-Scopul – ceea ce trebuie realizat în urma depunerii efortului.

Conceptul de motivaţie este frecvent utilizat pentru a identifica şi explica:

Diferenţete de comportament ale indivizilor. De exemplu, în condiţii de egalitate a salariului, performanţele individuale ale angajaţilor pot fi extrem de diferite. Aceste diferenţe se explică prin faptul că realizarea obiectivelor organizaţiei nu reprezintă o necesitate pentru toţi angajaţii.

Direcţia comportamentului. Un individ care are o necesitate (foame, somn) va dezvolta un comportament prin care să obţină satisfacerea acelei necesităţi. Într-o firmă un angajat îşi canalizează energia pentru a obţine sursele de existenţă, în timp ce alţi angajaţi urmăresc performanţe deosebite şi recunoaşterea celor din jur sau pur şi simplu îşi doresc să se facă utili, acest lucru ducând la satisfacţii personale.

Motivaţia este o parte importantă a procesului de management.

Angajaţii de azi nu mai sunt interesaţi doar de salariul pe care-l pot primi ci şi de satisfacţia pe care o simt când fac ceea ce le face plăcere şi asta se reflectă din faptul că angajaţii nu mai sunt punctuali, nu îi mai interesează să lucreze ore suplimentare sau sunt chiar lipsiţi de personalitate şi deci vechea „lege” că dacă plăteşti omul acesta va fi motivat este depăşită. Cu alte cuvinte, se acceptă de la început ideea că angajaţii au motivaţii/nevoi diferite care trebuie satisfăcute. Faptul că cineva este motivat de bani nu este mai puţin onorabil decât acela că cineva este motivat de posibilitatea de a se califica mai bine: ceea ce contează este productivitatea lor.

Abilitatea de a-şi ţine angajatii motivaţi este, poate una dintre cele mai importante lucruri pe care o companie de succes trebuie sa aibă în grijă pentru a rămâne o companie de renume. Problema motivării nu se referă neapărat la tehnici de motivare ale angajaţilor, ci mai degrabă la cum se poate ajunge la o motivare interioară a fiecărei persoane din acea companie. De fapt, este necesar ca această motivare să vină din interiorul fiecăruia. Nimeni nu îţi poate impune să fii motivat, exact cum nimeni nu poate să impună ca un angajat sa fie fericit la locul de muncă. Tot ce se poate face este crearea unui mediu profesional pozitiv, unde fiecare să înţeleagă scopul companiei, şi rolul său în atingerea acestui scop.