Luarea Deciziilor

Luarea deciziilor

Conceptul si factorii primari ai deciziei

Managementul este un proces ciclic decizional. Intreaga activitate manageriala poate fi rezumata, In esenta, la o inlantuire de decizii interdependente. Complexitatea si diversitatea in crestere a mediului in care activeaza organizatiile, cu deosebire firmele de afaceri, genereaza in permanenta probleme a caror solutionare impune luarea si aplicarea unor decizii. Caracterul limitat al resurselor materiale, financiare Si umane implica responsabilitatea pentru atingerea obiectivelor in conditiile celei mai avantajoase cai de alocare si utilizare a acestora. De aceea, disciplinele ce formeaza stiinta managementului propun, aproape fara exceptie, metode de luare a deciziilor eficiente.

Ce inseamna a lua o decizie?

Alegerea rationala a unei alternative de actiune , in scopul obtinerii unui rezultat dorit , este o decizie. Implicatia evident a luarii unei decizii o constiuie existent variantelor. Daca nu este posibila alegerea , nu exista dezicie.

Cine ia deciziile?

Luarea deciziilor este o parte a muncii tuturor managerilor. Un manager ia constant decizii cand exercita functiile de planificare, organizare, motivare-antrenare , coordonare si control. Luarea deciziilor nu este o functie separate a managementului , ci , mai curand , activitatea comuna a functiilor managerial.

Factorii primari ai deciziei manageriala sunt: ecidentul si mediul ambient.

Decidentul este persoana sau grupul de personae care adopta decizia, avand influenya directa asuprea calitatii deciziei.

Managerii de la toate nivelurile organizatiei iau decizii. Managerii de varf iau decizii care privesc misiunea organizatiei , obiectivele generale si strategiile de realizare a lor , avand impact asuprea organizatiei in ansamblu. Managerii de la nivelurile mijlocii iau decizii lefate de implementarea strategiilor , de alocare a resurselor. Managerii de la nivelul de jos (supraveghetorii) iau decizii legate de operatiile de zi de zi .

Mediul ambiant este reprezentat de factorii si conditiile interne si externe firmei, care influenteaza direct si / sau indirect decizia managerial.

Teoria econimica traditional presupune ca deciziile managerial sunt luate oarecum in conditiile de certitudine; ca manegerii sunt capabilli sa defineasca sis a rezolve imediat probleme complexe. Existenta unor asemenea capacitate implica prezumtia ca:

• informatii complete si perfecte despre altenativele de actiune;

• sunt perfect cunoscute consecintele alternativelor de actiune;

• managerii au abilitatile necesare sa evalueze consencintele alternativelor disponibile.

Aceste prezumtii deriva din principiile economice traditionale , potrivit carora managerii cauta sa maximizeze profiturile ( sau sa minimizeze costurile ) .

Tipologia Deciziilor

Gruparea situatiilor decizionale din cadrul organizatiilor in mai multe categorii,dupa o serie de criterii, prezinta importanta nu numai sub aspect teoretico-metodologic, ci si sub aspect practic-aplicativ. Importanta practica a clasificarii deciziilor microeconomice rezida din faptul ca in general elaborarea si fundamentarea acestora si in special alegerea variantei optime se vor face folosind metode,tehnici si instrumente specific fiecarei categorii in parte.

O prima clasificare a deciziilor de management din cadrul organizatiilor poate fi facuta dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant de catre decident si dupa natura variabilelor care influenteaza rezultatele potentiale care se pot obtine. Potrivit acestui crieteriu deciziile se grupeaza in:

-decizii in conditii de certitudine, caracterizate prin aceea ca se manifesta o singura stare a conditiilor obiective-a caror probabilitate de aparitie este egala cu unitatea- se cunosc variantele de realizare a obiectivelor, iar variabilele cu care se opereaza sunt controlabile, existand posibilitatea previzionarii evolutiei lor.

-decizii in conditii de risc, cand doua sau mai multe stari ale conditiilor obiective influenteaza nivelul consecintelor ce caracterizeaza variantele decizionale. Manifestarea starilor conditiilor obiective se cunoaste cu o anumita probabilitate. Daca notam cu (p1) probabilitatea de manifestare a starii conditiilor obiective, Sj suma probabilitatilor de manifestare a tuturor starilor conditiilor obiective va fi egala cu unitatea, adica:

∑p1=1

Variabilele cu care se opereaza sunt mai greu de controlat, gradul de certitudine privind obtinerea rezultatelor potentiale fiind mai redus.