Procesul decizional de grup în organizații

Procesul decizional de grup in organizatii

1.Introducere

Managerii eficace trebuie să ia decizii pentru a soluţiona problemele care apar în cadrul organizaţiilor. Este necesar să se ia o decizie atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: există o discrepanţă între rezultatele dorite şi situaţia actuală, decidentul este conştient de această discrepanţă, este motivat să o elimine şi dispune de resursele necesare pentru aceasta.

Deciziile programate sunt cele repetitive şi de rutină şi sunt adoptate din obişnuinţă sau pe baza politicilor organizaţiei. Deciziile neprogramate sunt nestructurate şi au caracter de unicat.

Managerii trebuie să ia decizii în condiţii de mediu schimbătoare şi complexe care au o influenţă semnificativă asupra deciziilor prin cantitatea informaţiilor disponibile (condiţii de certitudine, risc şi incertitudine), obiectivele organizaţionale şi cele individuale ale decidentului, sistemul de valori al managerului şi cultura organizaţională precum şi o serie de alte condiţii de mediu intern sau extern.

Unele decizii trebuie delegate pentru a le permite managerilor să îşi utilizeze timpul pentru rezolvarea problemelor cele mai importante pentru realizarea obiectivelor organizaţionale.

Luarea deciziilor reprezintă activitatea centrală a unui manager; toate celelalte activităţi sunt desfăşurate pentru a se asigura luarea de decizii corecte sau, dacă decizia a fost deja adoptată, pentru implementarea şi monitorizarea eficienţei sale.

2.Clasificarea deciziilor

Managerul unităţii este pus permanent în situaţia de a lua decizii. Numărul şi frecvenţa luării deciziilor fiind foarte mare, se impune o clasificare a deciziilor, o grupare a lor în funcţie de anumite criterii.

Deciziile se pot clasifica după mai multe criterii:

1) după gradul de cunoaştere a mediului ambiant de către decident şi după natura variabilelor care influenţează rezultatele parţiale care se pot obţine:

- decizii în condiţii de certitudine concretizate prin faptul că se manifestă o singură stare a condiţiilor obiective, a cărei probabilitate de apariţie este egală cu unitatea.

- decizii în condiţii de risc, când manifestarea stărilor condiţiilor obiective se cunoaşte cu o anumită probabilitate.

- decizii în condiţii de incertitudine, când pentru manifestarea stărilor condiţiilor obiective nu se cunoaşte nici măcar probabilitatea de apariţie.

2) după orizontul de timp şi după implicaţiile aplicării lor asupra obiectului condus:

- decizii strategice, care vizează orizonturi mari de timp, de peste un an şi se referă la probleme majore ale activităţii unităţii, influenţând întreaga activitate a firmei sau principalele sale componente. De regulă, deciziile strategice se referă la problemele privind dezvoltarea de perspectivă a întreprinderii;

- decizii tactice, adoptate pentru o perioadă relativ mai scurtă de timp, aproximativ un an, referindu-se la domenii importante ale unităţii şi influenţând de regulă, numai o parte din activităţile firmei. Dacă deciziile strategice intră în competenţa conducerii superioare a întreprinderii, deciziile tactice se pot lua şi la celelalte nivele ale conducerii întreprinderii;

- decizii curente, adoptate cu o frecvenţă mai mare, pe un interval redus de timp şi a cărui aplicare afectează un sector restrâns al activităţii unităţii. Ele se iau la toate eşaloanele conducerii unităţii, fiind mai frecvente la nivelul mediu şi inferior al conducerii;

3) după numărul de persoane care fundamentează decizia:

- decizii unipersonale, elaborate şi fundamentate de o singură persoană. Se referă la problemele

curente ale firmei. Numărul lor reducându-se în condiţiile creşterii complexităţii activităţii firmei.

- decizii de grup, la elaborarea cărora participă mai multe persoane. Numărul acestor decizii este destul de mare, mai ales în cadrul firmelor cu activitate importantă.

4) după periodicitatea elaborării deciziilor de conducere:

- decizii unice, elaborate o singură dată sau de un număr redus de ori şi la intervale mari de timp.

- decizii repetitive, care se elaborează de mai multe ori într-o unitate şi care pot fi:

- periodice, elaborate la anumite intervale de timp determinate;

- aleatorii, care se repetă în mod neregulat.

5) după numărul de criterii decizionale care stau la baza fundamentării deciziilor:

- decizii unicriteriale, fundamentate pe baza unui singur criteriu;

- decizii multicriteriale, fundamentate pe baza a două sau mai multe criterii