Management General

Introducere

Nu se poate imagina desfăşurarea unei activităţi în colectiv, fără existenţa unei anumite ordini în ceea ce priveşte rolurile angajaţilor, fără reglementarea sarcinilor şi responsabilităţilor acestora şi a legăturilor pe care funcţionarea organizaţiei le presupune. Acest lucru este valabil în orice domeniu: într-o orchestră şi în fotbal, în administraţie şi în afaceri etc. Proiectarea sistemului de roluri în organizaţie este o problemă fundamentală a managementului, concretizată în structura organizatorică a firmei. Scopul acestei unităţi de învăţare este de a prezenta elementele de bază necesare proiectării structurilor organizatorice.

Scopul lucrarii este identificarea si evaluarea culturii organizationale la Compania Nationala Posta Romana S.A., societate cu capital de stat.

STRUCTURA ORGANIZATORICA

1.1 IMPORTANTA STRUCTURII ORGANIZATORICE

Structura organizatorică se referă în primul rând la resursa umană şi defineşte rolurile angajaţilor, poziţia lor relativă; mai este numită şi structură de conducere, deoarece delimitează posturile de conducere, aparatul de conducere al organizaţiei.

Este componenta de bază a sistemului de management, de care depind funcţionarea firmei, consumul de resurse, rezultatele economice ale activităţii. O structură bună poate favoriza comunicarea, rezolvarea operativă a problemelor, reducerea consumurilor de muncă, în timp ce organizarea necorespunzătoare duce la apariţia unor disfuncţionalităţi în activitatea firmei, generează dezordine şi ineficienţă.

1.2 ELEMENTELE STRUCTURII ORGANIZATORICE

Principalele componente ale structurii organizatorice care se regasescin orice firma sunt:

Postul

Ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor siresponsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui salariat.Titularului unui post i se atribuie, odată cu numirea pe post, sarcinile şi autoritatea (puterea decizională) asociate postului, precum şi responsabilitatea pentru efectuarea sarcinilor şi îndeplinirea obiectivelor.

Compartimentul

Reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueazamunci omogene si/sau complementare, de regula pe acelasiamplasamentcare, contribuie la realizarea acelorasi obiective derivatesi sunt subordinate nemijlocit aceluiasi manager. Fiecare compartiment este caracterizat prin: obiectul de activitate, obiective proprii (derivate din obiectivul general al organizaţiei), activităţi, relaţiile cu celelalte compartimente. Constituirea compartimentelor se face prin gruparea unor posturi cu activităţi omogene sau complementare.

Nivelul Ierarhic

Este format din totalitatea subdiviziunilororganizatorice care se afla la aceeasi distanta ierarhica de adunareagenerala a actionarilor sau de proprietarul unic.

Relatiile organizatorice

Legăturile dintre entităţile structurale (posturi, compartimente) stabilite oficial.

În funcţie de natura şi modul lor de manifestare, relaţiile organizaţionale pot fi: relaţii de autoritate, relaţii de cooperare şi relaţii de control.

Relaţiile de autoritate sunt relaţii determinate de puterea cu care este investit un organism, în virtutea căreia dă dispoziţii cu caracter imperativ. În această categorie mai importante sunt: relatii iererhice si relatii functionale.