Management internațional - Algeria

Capitolul 1. Prezentarea țării

Algeria este țara cea mai întinsă din Africa și un important exportator de petrol și gaze. Numele țării este derivat de la denumirea capitalei, Alger, care desemnează insulele din apropierea coastei capitalei. Algeria este divizată în 48 de provincii (wilaya), 553 de districte (daïra) și 1541 de comune sau municipalități (baladiyah).

Din pricina poziției sale centrale, Algeria a funcționat de-a lungul istoriei ca zonă de tranzit comercial între Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Din această cauză, populația constă acum într-un bogat amestec de grupuri umane.

Șeful statului este ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Președintele este șeful Consiliului de Miniștri și al Înaltului Consiliu de Securitate. El numește primul ministru care este, de asemenea, șef al guvernului.

Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioară, Adunarea Națională a Poporului (APN), cu 280 de membri și camera superioară, Consiliul Națiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odată la cinci ani.

Încadrarea culturii și a managementului din Algeria, particularitățile de natură geografică, socială și economică ale tării, fac dificilă identificarea unor direcții de evoluție a acestora pe termen mediu și, mai ales, îndepărtat. Cu toate acestea, se pot identifica unele perspective care vor permite plasarea treptată a acestora în prim-planul competiției comerciale internaționale, datorită unor avantaje concurențiale specifice. Printre acestea se numără:

- dezvoltarea economică accelerată, bazată pe utilizarea resurselor naturale importante de care aceste state dispun (petrol, gaze naturale) și a resurselor umane numeroase (un miliard de persoane);

- creșterea nivelului de instruire a populației din țările islamice prin programe adecvate convingerilor religioase ale acesteia;

- valorificarea ecologică a enormelor resurse naturale de care acestă țără dispune;

- democratizarea treptată, din interior, fără intervenții externe de nici un fel, îmbunătățirea vieții sociale, economice și politice a țărilor islamice;

- valorificarea moștenirii culturale, bazată pe religie și, prin urmare, dezvoltarea turismului cultural, pe măsura stabilizării situației politice și economice;

- preluarea în managementul companiilor a unor elemente manageriale din alte țări, după o adecvată adaptare la specificul cultural al țărilor islamice.

Cultura unică a țării care îmbină armonios elemente din islamism cu cele africane și cu mici influențe turcești, arată lumii tradiții și valori ce nu mai pot fi întâlnite în altă parte.

Comunicarea în cadrul afacerilor internaționale nu se face anevois atât timp cât oaspeții se conformează câtorva reguli de etichetă și maniere, nu discută despre religie sau nu se pomenesc orientările politice ale celor veniți la negociere. Mediul economic este ușor de destabilizat din cauza confruntărilor locale, dar se fac eforturi considerabile pentru a ajunge la nivelul economiilor din Uniunea Europeană. Ceea ce afectează cel mai tare dezvoltarea țării este corupția, aceasta manifestându-se în domenii precum resursele umane, obținerea anumitor aprobări pentru companii, importuri și exporturi.

Riscurile de țară vin din atât din hazarduri naturale, precum inundațiile sau epidemiile, cât și din zona politică sau economică. O altă problemă majoră cu care se confruntă Algeria este reprezentată de răpiri și atacuri izbucnite din senin în stradă.

Negocierea intenațională poartă cu sine o serie de tradiții, dar și de restricții. Negocierea cu parteneri străini are loc deobicei în limba engleză, iar deciziile cu adevărat importante sunt luate de cei mai în vârstă. Încheierea contractelor are loc după o perioadă lungă de tratative. Ceea ce primează este relația care se formează între negociatori, aceasta având la bază încredere și respect.

Resursele umane au o pregătire preponderent slabă, procesul de angajare fiind bazat pe nepotism și nicidecum pe competențele indivizilor. În ceea ce privește motivarea personalului de la temelia companiei nu se parcurge un proces foarte complicat, acesta având în principal nevoi de bază și fiind impulsionat de recompense financiare.