Managementul producției textile

I. DINAMICA SI CARACTERISTICILE INDUSTRIEI TEXTILE ACTUALE LA NIVEL MONDIAL

Producţia şi comerţul cu articole textile a fost, de-a lungul timpului, un important factor de dezvoltare economică în întreaga lume.

Piaţa mondială a produselor textile şi de confecţii de îmbrăcăminte este o piaţă vastă şi eterogenă, care acoperă o multitudine de produse, de la fibre şi fire textile până la textile finite, tricotaje şi confecţii.

Principalele caracteristici ale pieţei mondiale a acestor produse :

- sunt ramuri industriale care utilizează intensiv munca vie, în special în

industria confecţiilor de îmbrăcăminte

- textilele şi îmbrăcămintea au constituit timp de decenii singurele produse prelucrate al căror comerţ a fost reglementat pe plan internaţional prin sistemul cotelor de import (Acordul Multifibre 1956- 2000 – Acordul pentru Textile – OMC – 2000-2004);

Ultimii ani ai secolului trecut au fost bogaţi în evenimente pentru industria textilă, parte importantă dintr-un proces în continuă schimbare, în următoarele direcţii:

• ritm accelerat de mondializare a textilelor;

• identificarea unor noi căi de comunicare cu partenerii stăini şi noi forme de cooperare;

• mondializarea creaţiei şi inovaţiei textile;

• noi căi de distribuţie în comerţul cu produse de îmbrăcăminte.

Piaţa mondială a textilelor şi confecţiilor de îmbrăcăminte este caracterizată de specialişti ca fiind o piaţă destul de “nervoasă”. Se pot identifica, pe de o parte, grupul ţărilor dezvoltate – deţinătoare de tehnică de vârf şi care au abandonat “marea industrie”, atunci când costurile au devenit prea mari, migrând cu afacerea în ţări slab dezvoltate şi grupul ţărilor în curs de dezvoltare, deţinătoare de materii prime şi de forţă de muncă, ieftină şi calificată. Din prima categorie fac parte: ţările membre al UE, SUA, Canada, Japonia, etc. Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare se detaşează, în ultima perioadă, cele din Asia de Sud-Est si America Latina. Ele deţin 60% din producţia mondială de bumbac fibră şi 40% din producţia de fibre chimice şi mână ieftină de lucru. Tot în această categorie , se pot include şi ţările Est-Europene şi cele Mediteraniene ale căror produse sunt de calitate şi de eleganţă medie. Din această categorie a ţărilor în curs de dezvoltare, mai importante sunt: China, Thailanda, Indonezia, Coreea, India, Pakistan, Turcia, Mexic.

O caracteristică importantă a pieţei mondiale a confecţiilor de îmbrăcăminte s-a precizat a fi externalizarea producţiei, de către ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare. Fiecare firmă de marcă importantă din această industrie şi-a externalizat producţia spre ţări cu mână de lucru ieftină, ceea ce înseamnă că au devenit un fel de “producători fără fabrici”. Astfel pentru pieţele europene se găsesc producători în Europa de Est, Turcia şi Africa de Nord, în timp ce pentru pieţele Statelor Unite producţia se întâlneşte în multe cazuri în America Centrală. Chiar dacă mâna de lucru ieftină se găseşte peste tot în lume, în alegerea unui producător sunt implicaţi mai mulţi factori. În ţările fără o infrastructură adecvată, cu guverne instabile, cu acces deficitar la materialele de producţie şi lipsă de manageri calificaţi, costurile de producţie cresc mult, în pofida muncii ieftine.

Deşi se manifestă de mai multă vreme tendinţa de mondializare a textilelor şi confecţiilor, deschiderea pietelor mondiale a fost mult timp foarte inegală; numeroase ţări au menţinut mult timp restrictii pentru exportatori, dar a existat şi acces echitabil şi reciproc pe pieţe.

Principalii producători mondiali din domeniul textilelor

CHINA este primul producător de articole textile şi de vestimentaşie al planetei. Se estimează de către speciaţisti că ea realizează 22% din producţia mondială de fibre textile, 33% din producţia de fire şi 25% din producţia de ţesături. Cu toate acestea, în anul 2007, China a importat produse textile, pentru cei 1,3 miliarde de locuitori, în valoare de peste 14 miliarde de dolari, înregistrând o creştere cu 9% în raport cu anul 2006. China este primul exportator mondial de confecţii. Sectorul de vestimentaţie este în China unul dintre sectoarele care a beneficiat de creşterea cea mai susţinută. Numărul estimat de angajaţi din sector este de 4 milioane, iar 60% din producţie este destinată exportului. După OMC, China figurează pe primul loc în rândurile exportatorilor de articole de vestimentaţie, deţinând, în 2007, 23% din exporturile mondiale.

Aproximativ 30% din exporturile chineze de articole vestimentare sunt destinate Japoniei, 24% către Uniunea Europeană, şi 23% către Statele Unite. Per ansamblu, exporturile Chinei s-au ridicat în 2007 la peste 52 miliarde de dolari, adică o creştere de 26% faţă de anul 2006. Printre ţările Uniunii Europene, Franţa este a treia destinaţie a exporturilor chineze, după Germania şi Regatul Unit. Alţi clienţi importanţi ai Chinei sunt: Hong Kong, Coreea, Rusia.

China reprezintă în acelaşi timp o importantă piaţă de desfacere, atât pentru producătorii interni cât şi pentru importuri. Cheltuielile consacrate articolelor

vestimentare reprezintă aproximativ 10% din totalul cheltuielilor în gospodăriile urbane şi aceste cheltuieli se estimează a fi în creştere. Această tendinţă a creşterii consumului (potenţialul de consum al Chinei este estimat la 91 miliarde de dolari în 2009) este sprijinită şi de intrarea Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului.