Managementul Provizionarii și Desfacerii

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII ŞI DESFACERII: CONCEPT, CONŢINUT, TRĂSĂTURI

Managementul aprovizionării reprezintă activitatea entităţilor economice prin care se asigură elementele materiale şi tehnice necesare producţiei, în volumul şi structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit maxim.

În acelaşi cadru se include şi activitatea de parteneriat (cooperare sau colaborare) între firme pentru realizarea unor produse. Activitatea de parteneriat se desfăşoară după aceleaşi principii ca şi cea de aprovizionare şi desfacere, deoarece fiecare unitate poate apare fie în calitate de furnizor, fie în calitate de beneficiar.

Managementul desfacerii produselor reprezintă activitatea prin care se asigură vânzarea rezultatelor producţiei. Această activitate implică stabilirea căilor, formelor şi modalităţilor prin care urmează a fi vândute produsele fabricate şi a pieţelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea produselor (vânzarea lor) se încheie practic ciclul economic, care este format din 3 faze:

1. aprovizionare;

2. producţie ;

3. desfacere.

Managementul aprovizionării şi respectiv al desfacerii sunt concepte unitare complexe, cărora le este proprie o structură extinsă de activităţi componente, care au în vedere, ca elemente de ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare, de organizare, antrenare, derulare efectivă, de urmărire-control, analiză şi evaluare.

Aşa cum s-a spus managementul aprovizionării - componentă a funcţiunii comerciale a întreprinderii, are ca principal obiectiv asigurarea completă şi complexă a unităţii economice cu resurse materiale şi tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele solicitate, cu un cost minim.

Rolul strategic al subsistemului de aprovizionare pentru întreprindere în raport cu piaţa din amonte se explică succint prin aceea că:

- asigură necesarul de resurse materiale pe termen scurt, mediu şi lung;

- asigură informaţii cu privire la caracteristicile cererii şi ofertei pe piaţă;

- asigură credibilitatea întreprinderii pe piaţă şi consolidarea imaginii acesteia (prin resurse de bună calitate);

Managementul desfacerii producţiei industriale ca şi componentă a funcţiunii comerciale a întreprinderii are ca obiectiv principal vânzarea produselor din profilul propriu de fabricaţie în condiţii de eficienţă.

2. Organizarea internă a activitatii de aprovizionare şi desfacere prin sistemul pe grupe de activitati distincte.

Derularea normală a proceselor de aprovizionare şi de desfacere necesită organizarea în cadrul structurii manageriale a firmei a unor compartimente de specialitate sub formă de: divizii, direcţii, departamente, servicii, compartimente, în funcţie de volumul, profilul, mărimea întreprinderii: corporaţie, concern, companie, trust, regie autonomă, societate comercială pe acţiuni sau S.R.L.

La stabilirea formei de organizare se are în vedere:

- identificarea principalelor funcţii ale subsistemului;

- definirea criteriilor pe baza cărora se va organiza structura subsistemului;

- precizarea rolului subsistemului în cadrul organizării structurale a firmei;

- stabilirea gradului de centralizare-descentralizare (niveluri ierarhice, competenţe, autorităţi etc.);

- definirea precisă a funcţiilor ca element esenţial al eficienţei structurii organizatorice.

Sistemul pe grupe de activităţi distincte (sistemul funcţional) asigură o delimitare selectivă a activităţilor de prognozare - planificare - programare a aprovizionării, de cele privind prospec-tarea, negocierea, contractarea, realizarea aprovizionării, de urmărire, control, analiză şi evaluare a acestuia, de depozitare - păstrare a resurselor materiale asigurate, de urmărire a modului de folosire a acestora pe destinaţii de consum.

3.Organizarea interna a activitatii de aprovizionare si desfacere prin sistemul pe grupe de aprovizionare - depozitare – control - utilizare a resurselor materiale

Are în vedere constituirea de grupe de materiale în cadrul compartimentului în a căror atribuţie intră realizarea procesului de aprovizionare în întregul său după o concepţie unitară.

Ca urmare fiecare grupă răspunde de asigurarea structurii materiale:

- fundamentează necesarul;

- contractează resursele;

- le aduce în firmă;

- le gestionează;

- le dă în consum;

- efectuează controlul utilizării acestora;

- efectuează analiza - evaluarea procesului de asigurare materială în

ansamblul său şi pe fazele componente.

Criteriul de constituire a grupelor de aprovizionare - depozitare – control, utilizare a resurselor materiale poate fi: omogenitatea resurselor în funcţie de destinaţia de utilizare. În acest sens se pot folosi trei variante:

1. pe grupe omogene de materiale - produsele petroliere, lemn, plastice, chimice etc.

2. pe secţii consumatoare

3. sistemul mixt

4. Repartizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor pe posturi şi funcţii, structura specifică de personal

După alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi şi funcţii a atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice, respectiv a activităţilor pe care le au de realizat viitorii angajaţi, cu precizarea răspunderii ce le revine (şef serviciu, şef birou, economist, agent de aprovizionare, merceolog etc.) astfel încât să asigure folosirea integrală a timpului disponibil de lucru. Firma nu-şi poate permite să aibă personal peste necesar sau salariaţi indisciplinaţi.

Selecţia personalului se face pe baza examenului profesional şi psihologic al candidaţilor. Periodic se fac reexaminări privind nivelul de pregătire al personalului, se fac reaşezări, reciclări, perfecţionări, noi angajări etc.

Structura de personal include şeful de compartiment, care poate purta denumirea de: director cu aprovizionarea, vicepreşedinte responsabil cu aprovizionarea, şef serviciu, şef birou. Trebuie să aibă experienţă, capacitate de a înţelege fenomenul, capacitate organizatorică, spirit de analiză a fenomenelor şi proceselor economice