Cuprins
- Introducere 3
- 1.Definirea, conţinutul şi etapele elaborării planului şi programelor de aprovizionare 4
- 2.Surse de informaţii şi documente primare necesare pentru planificare necesitaţilor de resurse matriale 11
- 3.Metoda de calcul a necisităţilor de resurse materiale 16
- Concluzii 19
- Bibliografie 20
Extras din referat
Bazele teoretice ale planificării necesităţilor de resurse materiale
Introducere
Dezvoltarea unei intreprinderi, a unui sistem de producţie este strict determinată de mediul ambiant în care-şi desfăşoară activitatea. Prin strategiile de aprovizionare se urmăreşte asigurarea unui echilibru intre necesarul de consum ale unităţilor economice cu resursele materiale ce pot fi achiziţionate in scopul indeplinirii obiectivelor de ansamblu ale unităţilor respective.
Managementul aprovizionării reprezintă activitatea prin care se asigură elementele materiale şi tehnice necesare producţiei în volumul şi structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii în condiţiile unor costuri minime şi a unui profit cât mai mare. În acelaşi cadru se include şi activitatea de cooperare sau colaborarea dintre întreprindere şi terţi pentru realizarea unor produse.
În literatura de specialitate, ca şi în practica economică, sunt utilizaţi frecvent termini ca: achiziţionare, asigurare, aprovizionare, cumpărare, alimentare. Aceşti termeni au însă o semnificaţie asemănătoare sau, după caz, diferită. Astfel, "achiziţionarea" reprezintă o acţiune de angajament financiar "de cumpărare" a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzacţie efectivă (formele prin care se realizează, de către unităţile economice, devenind relativ uniforme). În raport cu achiziţionarea, "aprovizionarea" are un conţinut mai larg; achiziţionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale şi echipamente tehnice. Aprovizionarea este una din activităţile componente ale funcţiei comerciale prin intermediul căreia întreprinderea intră în relaţii economice cu alte societăţi comerciale.
Organizarea aprovizionării tehnico-materiale trebuie astfel făcută, încât să contribuie la asigurarea completă, complexă şi la timp a unităţii economice cu mijloacele de muncă şi obiectele muncii, asigurarea condiţiilor optime de depozitare a resurselor materiale, alimentarea raţională a locurilor de muncă cu resurse materiale necesareşi utilizarea raţională a resurselor materiale astfel încît să se respecte normele de consum stabilite şi stocurile de producţie determinate.
1.Definirea, conţinutul şi etapele elaborării planului şi programelor de aprovizionare
Aprovizionare acţiune de procurare de resurse materiale în funcţie de nevoile actuale şi viitoare ale itreprinderii, în condiţiile rentabilităţii activităţii.
Aprovizionarea reprezintă procurarea tuturor celor trebuincioase in procesul de producţie , circulaţie sau pentru consum.
în sens larg „aprovizionarea" repzrezintă procurarea şi obţinerea tuturor factorilor de producţie(personal,capital,mijloace materiale, energia,informaţii şi servicii).
în sens restrîns „aprovizionarea" reprezintă obţinerea de către întreprindere a bunurilor şi serviciilor necesare consumului propriu, producţiei, prestărilor sau revînzărilor.
Principiile aprovizionării şi pregătirea comenzilor:
- Importanţa controlului aprovizionării şi al materialelor ;
- Ciclul de aprovizionare ;
- Comanda de achiziţie :
- Condiţii comerciale.Termeni comerciali:
- Specificarea mărfurilor;
- Planificarea în timp a comenzilor şi a livrărilor ;
- Cantităţile achiziţionate.
Aprovizionarea.Activităţile post comanda si aspectele mai cuprinzătoare ale controlului materialelor
- Amendamentele la comanda de aprovizionare ;
- Urgentarea aprovizionării. Crizele de materiale ;
- Principiul Pareto si managementul stocurilor ;
- Aprovizionarea pe proiect-conditie contractuala ;
- Administrarea stocurilor.Managementul materialelor.
Aprovizionarea este prima fază a fluxului tehnologic, fără de care o întreprindere nu ar putea produce sau vinde.
Ce este necesar unui proces de producţie?
- materii prime,
- materiale,
- utilaje,
- tehnologii şi cunoştinţe tehnice,
- combustibil, energie electrica, apă,
- forţa de muncă.
Forme de aprovizionare
Fiecare întreprindere îşi stabileşte propria politică de aprovizionare.
Prin politica de aprovizionare se înţelege:
—> Cu ce cantitate de mărfuri ne aprovizionăm?
Preview document
Conținut arhivă zip
- Planificarea Necesarului de Resurse Materiale.doc