Managementul Riscului în Cadrul Firmei

Capitolul 1

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CADRUL FIRMEI

1.1. Riscul şi incertitudinea

În prezent, în fundamentarea deciziilor nu se mai operează cu certitudini absolute, cu previziuni exacte ale evoluţiei unui anumit element, ci decidenţii recurg, tot mai des, la estimări probabile, incerte, la noţiuni de risc şi incertitudine. Cele mai multe decizii se adoptă în condiţii de risc şi/sau incertitudine, cunoaşterea incompletă sau incorectă a uneia sau mai multor variabile fiind o trăsătură definitorie a activităţii economice în condiţiile actuale şi o cauză care explică într-o măsură tot mai mare diferenţele între rentabilităţile diferitelor activităţi sau proiecte de afaceri.

Riscul apare în situaţiile în care decidentul poate să identifice evenimentele posibile şi evoluţiile acestora şi chiar probabilitatea producerii lor, dar fără a fi în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv. Se poate spune, deci, că riscul provine din imposibilitatea de a preciza cu acurateţe care este evenimentul care se va materializa efectiv din multitudinea de evenimente identificate de decident.

Incertitudinea este situaţia în care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce şi nu poate estima probabilitatea producerii lor. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vagă a unor elemente, astfel încât nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va întâmpla. O situaţie este incertă atunci când nu se cunosc suficient sau deloc evoluţia ulterioară a evenimentelor şi probabilităţile de apariţie a acestora, ceea ce afectează procesul de adoptare a deciziei.

1.2. Riscul la nivel de firmă - concept şi trăsături specifice

Creşterea complexităţii relaţiilor structurale ale întregului sistem economico-social, la care se adaugă dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, au creat mutaţii importante în modul de abordare a aspectelor teoretice şi practice ale noţiunilor de risc şi incertitudine la nivel de firmă. Pe prim plan, s-au impus aspectele privind conţinutul şi semnificaţia practică a conceptelor de risc şi incertitudine în general, opiniile diferiţilor specialişti în acest domeniu fiind extrem de diverse.

Astfel, riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea unei firme are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă a mediului în care acţionează. În acest sens, o activitate rentabilă în prezent poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării nefavorabile a condiţiilor de mediu. Rezultă, astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activităţii unei firme, aceasta trebuind să implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidenţieze rapid modificările apărute şi măsurile de intervenţie.

Analizând lucrările ştiinţifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se evidenţiază o evoluţie în aprecierea noţiunilor de risc şi incertitudine, precum şi manifestarea a trei tendinţe principale în acest domeniu:

-creşterea într-un ritm fără precedent a situaţiilor de risc şi incertitudine, cauzate de extinderea fenomenului de internaţionalizare a activităţilor, de externalizare a unei părţi a acestora, de diversificare a instrumentelor financiare, crizele economice care capătă o amploare tot mai mare, creşterea competiţiei etc.;

-extinderea preocupărilor economiştilor de a dezvolta cunoştinţele ştiinţifice în acest domeniu, prin apelarea la un număr mare de ramuri ale ştiinţei (management, marketing, finanţe, statistică etc.) şi prin identificarea, testarea şi implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire şi protecţie împotriva riscului;

-amplificarea şi diversificarea consecinţelor pe care implementarea instrumentelor şi tehnicilor de prevenire şi protecţie împotriva riscului le generează asupra mediului economic, social, natural.

Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate de o firmă la un moment dat, în timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate.

Cu toate că firmele se expun în permanenţă la anumite riscuri, nu în toate cazurile în care acestea se materializează ajung în stare de vulnerabilitate sau de insolvabilitate. Gestiunea financiară adecvată, implementarea unor politici corespunzătoare în domeniul riscului, obţinerea de profit din alte activităţi pot face ca firma să poată suporta financiar pierderile provocate, ceea ce previne apariţia falimentului. Cu cât o firmă este mai mare, cu atât poate suporta mai bine pierderile financiare provocate de evoluţia nefavorabilă a condiţiilor economice.