Mediul ambiant al organizației

Activitatea unei întreprinderi este influenţată de o manieră complexă şi într-o măsură crescândă de mediul înconjurător şi factorii determinanţi ai acestuia.

Organizaţia este un sistem deschis, fiind influenţată direct de alte organizaţii şi indirect de factorii economici, tehnici, sociali, politici etc. ai mediului în care acţionează. Astfel, firma preia din mediul ambiant materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, forţă de muncă, tehnologii noi, resurse financiare, metode şi tehnici de management ş.a., pe care le introduce în procese interne de producţie şi management, din care rezultă produse şi servicii pe care le transferă aceluiaşi mediu.

Mediul ambiant este deosebit de dinamic, ca urmare a schimbărilor ce intervin în cadrul lui, îndeosebi sub impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice. Astfel, la perioade tot mai scurte apar noi produse şi tehnologii, noi materii prime şi surse de energie, noi maşini şi instalaţii, noi sisteme, metode şi tehnici de management ş.a. Organizaţia poate să desfăşoare o activitate normală şi eficientă numai în măsura în care cunoaşte factorii mediului ambiant, modificările care intervin, adaptându-se continuu la cerinţele acestuia.

Organizaţia, însă, este o componentă de bază a mediului în care acţionează şi, în consecinţă, prin activitatea pe care o desfăşoară influenţează mediul ambiant. Aşadar, adaptarea organizaţiei la mediu nu este pasivă, ci activă, prin influenţele pe care le exercită asupra mediului.

Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor .

În concepţia managementului strategic pentru elaborarea şi aprecierea unei strategii economice judicioase şi, implicit, a unui model de management strategic trebuie să se ţină seama de toate aceste componente, de intensitatea influenţei lor, de evoluţiile acestora şi de interdependenţele existente între acţiunea acestor factori şi activitatea prezentă şi de perspectivă a întreprinderii.

Acest mediu, care constituie terenul de manifestare a managementului strategic, are următoarele caracteristici:

- unicitatea, respectiv faptul că fiecare firmă are mediul ei, individualizat, nerepetabil; două firme foarte asemănătoare ca profil, dimensiune, pieţe etc. se confruntă cu medii sensibil diferite;

- dinamismul, conferit de schimbările diferite ca frecvenţă şi amplitudine pe care le suferă elementele componente;

- sensibilitatea la influenţă, în sensul că mediul determină, pe numerose căi, activitatea firmei dar, în acelaşi timp, suportă influenţele acesteia care sunt direct proporţionale cu dimensiunea ei, volumul afacerilor sale, poziţia deţinută în cadrul industriei de profil. Această caracteristică a mediului generează pentru fiecare firmă posibilitatea de a identifica zonele cele mai sensibile ale mediului şi oportunităţile pe care acestea le oferă, precum şi de a valorifica adecvat oportunităţile respective.

Fiecare factor al mediului influenţează activitatea organizaţiei într-un mod specific. Totodată, se recomandă abordarea sistematică a acestor factori, datorită multiplelor corelaţii dintre ei, care potenţează influenţa lor asupra organizaţiei.

Aşa cum s-a arătat, factorii externi ai mediului ambiant al firmei sunt:

- Factori economici.

- Factori manageriali.

- Factori tehnici şi tehnologici.

- Factori demografici.

- Factori socio-culturali.

- Factori politici.

- Factori naturali.

- Factori juridici.

Prima categorie, factorii economici, reprezintă ansamblul elementelor de natură economică din mediul ambiant cu acţiune asupra activităţii organizaţiei. Între aceştia enumerăm: piaţa internă şi internaţională; puterea de cumpărare a populaţiei; potenţialul financiar al economiei; ritmul de dezvoltare economică; pârghiile economico-financiare; rata inflaţiei; rata şomajului; fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale în raport cu principalele valute; coeficientul riscului de ţară; atractivitatea economiei, în general, şi a industriei de profil, îndeosebi, pentru investitorii străini; rata dobânzilor la creditele acordate de bănci; situaţia industriei de profil (în expansiune, în declin, matură etc.); structura pieţei specifice; dimensiunile şi formele de manifestare ale economiei subterane; mecanismul formării preţurilor; sistemul de impozite şi taxe; stabilitatea economică generală.

Factorul economic are influenţa cea mai importantă asupra managementului organizaţiei, datorită faptului că include piaţa. Or, aşa cum se ştie, supravieţuirea şi dezvoltarea unei firme depind, în primul rând, de existenţa pieţei. În plus, toţi ceilalţi factori economici, referitori la preţuri, credite, impozite, taxe, vamă etc. marchează sensibil mărimea profitului firmei şi modul său de împărţire şi, implicit, mărimea şi dinamica resurselor proprii şi atrase.

Adaptarea organizaţiei la cerinţele pieţei interne şi externe presupune dezvoltarea activităţii de marketing, care înseamnă, în primul rând, acceptarea ideii de orientare a activităţii firmei către piaţă, către nevoile de consum, în general către ceea ce alcătuieşte mediul său înconjurător. Introducerea spiritului de marketing produce o răsturnare a raportului tradiţional dintre firmă şi piaţă; dacă în optica premergătoare marketingului firma produce mai mult sau mai puţin, independent de cerinţele reale ale pieţei, încercând apoi să se impună pieţei cu produsele sale, în viziunea marketingului, aceasta trebuie să producă şi să ofere pieţei ceea ce se cere. Întreaga activitate a firmei trebuie văzută din punctul de vedere al cumpărătorului.

Alte manifestări economice majore generează efecte notabile la nivelul organizaţiei. Inflaţia, variaţia nivelului dobânzilor şi a cursurilor de schimb, penuria anumitor resurse cu efect asupra preţului lor sunt fenomene monitorizate cu mare atenţie, datorită influenţelor pe care pot să le exercite.