Metode de stimulare a angajaților și beneficii. planul de stimulente

Ce este motivarea?

În prezent, în cadrul întreprinderii, motivarea este un termen des utilizat. Complexitatea conceptului face dificilă o definiţie simplă, unanim acceptată. Nu a fost posibil încă să se găsească un răspuns mulţumitor la întrebarea “Ce anume îi face pe lucrători să muncească eficient?”. Dificultatea este determinată de faptul că orice cercetător trebuie să facă unele presupuneri privind motivele comportamentului pe care l-a observat sau înregistrat. Ca urmare, în toate raţionamentele privitoare la motivare va exista întotdeauna un anumit element de subiectivitate. Putem, totuşi, să reţinem următoarea definiţie: „Motivarea este o modificare psihologică şi fiziologică care se produce în fiinţa umană ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi, individul adoptă un comportament care vizează refacerea echilibrului psihologic şi fiziologic”. (Larousse)

Teorii privind motivaţia

Legătura dintre teoria motivaţională şi practica managerială este vitală pentru reuşita în management. Oamenii sunt cea mai importantă categorie de active dintr-o întreprindere şi totodată, singurul activ care poate să acţioneze împotriva scopurilor organizaţiei. Drept urmare, efortul de a cunoaşte mecanismele care stau la baza comportamentelor salariaţilor nu este greu de înţeles.

Dintre teoriile cele mai cunoscute cu privire la motivaţie, reţinem:

a) Teoria nevoilor

b) Teoria aşteptărilor

c) Teorii interacţioniste

d) Teoria echităţii

a) Teoria nevoilor

Una dintre primele întrebări la care au încercat să răspundă teoriile motivaţionale a fost următoarea: “Ce motivează individul, ce îl determină să acţioneze?”

La această întrebare, un curent teoretic, influenţat de psihologi, a răspuns: individul este motivat şi poate fi determinat să acţioneze datorită unor nevoi pe care le are. Unele dintre aceste nevoi sunt concrete, tangibile (salariul, promovarea), altele sunt intangibile, greu de apreciat (respectul faţă de sine,

satisfacţia profesională). Teoriile cele mai importante bazate pe nevoi sunt:

Teoria nevoilor – A. Maslow (1954)

Pornind de la observaţii clinice, Abraham Maslow a dezvoltat două idei fundamentale:

• nevoile umane pot fi ierarhizate pe cinci niveluri, care pot fi reprezentate printr-o piramidă;

• atât timp cât o nevoie nu este satisfăcută, ea constituie o sursă de motivare. În momentul în care a fost satisfăcută, nevoia de nivel superior va deveni o nouă sursă de motivare.

Teoria lui Herzberg (1960)

În anii ’60, Frederick Herzberg completează teoria lui Maslow. El a pornit de la principiul că existenţa umană se desfăşoară în două planuri distincte: planul fizic şi planul psihologic. Primul său studiu efectuat asupra unui număr de peste două sute de subiecţi a încercat să testeze conceptul potrivit căruia omul are două categorii de nevoi: nevoia instinctivă, animalică, de a evita durerea şi nevoia exclusiv umană de a progresa în plan psihologic. Subiecţilor li s-a cerut să-şi amintească, momentele în care au fost extrem de satisfăcuţi şi cele în care au resimţit puternic sentimentul de insatisfacţie. Concluzia la care a ajuns Herzberg a fost aceea potrivit căreia există factori determinanţi ai satisfacţiei, factori numiţi motivatori sau intrinseci (ei ţin în mare măsură de activitatea profesională) şi factori de igienă (legaţi de mediul în care se desfăşoară activitatea).

Factorii de igienă:

• relaţiile şef-subordonat;

• avantajele sociale;

• condiţiile materiale;

• politica de personal din întreprindere.

Factorii motori:

• posibilităţile de carieră;

• responsabilitatea;

• bună apreciere a performanţelor;

• conţinutul muncii;

• sentimentul de putere.