Organizația care învață

Astazi, companiile cele mai importante fac progrese catre „organizatia care invata". A invata mai repede decat competitorii permite obtinerea unor importante avantaje competitive. Companiile care invata creeaza un mediu mai sigur pentru oameni, acestia fiind mai dispusi sa-si asume riscuri. In aceste organizatii se porneste de la rationamentul ca invatarea individuala imbogateste si sporeste organizatia ca un intreg si se considera ca tensiunea creativa reprezinta o importanta sursa de energie si renovare.

1 .1 Definire

Desi termenul de ‘’organizatie care invata’’ (learning organization) exista de mai bine de un deceniu ,inca exista numeroase variante de definire ale acestuia .

Numarul mare de definitii care se gasesc in acest moment creeaza confuzii asupra conceptului de ‘’organizatie care invata’’ :

‘’Organizatii care au obicetive clare,reguli de monitorizare si capacitate de insusire a noilor comportamente derivate din explorarea experientelor anterioare ‘’ (Cyert &March)

‘’Organizatii caracterizate de o gandire tot mai profunda asupra problemelor organizationale ,preocupata de restructurare prin intermediul indivizilor care o compun ‘

(Simon)

‘’Organizatii care dezvolta intelegerea realitatii .observand rezultatele cu multa precautie ‘’(Hedberg)

‘’Organizatia in care un grup de personae muncesc impreuna pentru imbunatatirea capacitatilor lor colective ,in vederea obtinerii rezultatelor dorite ‘’ (Peter Senge)

‘’O organizatie care se remarca prin capacitatea sa de a imbunatatii neincetat randamentul sau ,bazandu-se pe idei ,perceptii si cunostinte noi.Acest tip de organizatie este intotdeauna capabila sa prevada,sa inoveze si sa gaseasca mijloace tot mai eficiente

Pentru atingerea obiectivelor sale ‘’(CCG)

‘’ Organizatia care valorifica intregul capital intelectual,cunostintele si experienta de care dispune ,in scopul de a evolua continuu in beneficial tuturor stakeholderilor’’ (Mayo &Lank)

‘’Organizatia care invata experimenteaza mai mult ,incurajeaza mai multe incercari,permite mici esecuri,incurajeaza competitia interna,mentine un mediu formal bogat ,puternic incarcat cu informatii care permite difuzarea de idei care dau rezultate’’(Peters)

“O organizaţie care facilitează tuturor membrilor săi învăţarea şi continua transformare a ei înşişi” (Pedler, Boydell şi Burgoyne, 1988)

“Organizaţiile sunt mai mult decât mijloace de promovare a bunurilor şi serviciilor. Ele crează cadrul în care mulţi dintre noi ne petrecem viaţa. În această viziune, ele au o influenţă profundă asupra comportamentului nostru” (Gibson, Ivancevich şi Donnally, 1988).

1.2 Fondatorii paradigmei organizatiei care învata

Rebecca Cors (2003), într-un articol online, rezuma contributiile celor mai importante nume legate de organizatia care învata. Ea observa ca în literatura si dialogurile dintre practicieni, autorii mentionati aproape tot timpul ca fiind fondatorii acestei abordari sunt Peter Senge, Chris Agyris, Donald Schon si Margaret Wheatley. Un rol important îl are si descrierea principalelor întorsuri în abordarile despre învatare în ultima jumatate a secolului al XX-lea a lui Shana Ratner.

Peter Senge

Peter Senge este considerat de majoritatea ca fiind parintele organizatiei care învata. El spune ca valorile organizatiei care învata si avantajul competitiv deriva din învatarea continua, atât individuala, cât si colectiva. El recomanda ca managerii sa îi provoace pe angajati sa se gândeasca constant si creativ în legatura cu nevoile organizatiei. Scopul este sa induca angajatilor o motivatie intrinseca mai puternica si un simt la fel de puternic al servitudinii ca si al executivului companiei. Aplicând aceste idei referitoare la performantele indivizilor si grupurilor, managerii pot crea stimulente prin care sa le creasca angajamentul continuu, sa le stimuleze învatarea non-rutiniera si sa faciliteze implementarea strategiilor (vezi Cors, 2003, 5-6).