Organizația managerul și dirijarea orientată spre succes

1 Organizația

1.1 Caracteristica principală a organizației

Dirijarea unei organizaţii este imposibilă, dacă ea se înfăptuieşte pe baza dogmelor, definiţiilor. Conducătorul trebuie să îmbine înţelegerea conceptului general cu mulţimea de variante care le propune piaţa.

Organizatiile, privite ca sisteme deschise, nu functioneaza in vid ci vin in interactiune cu lumea exterioara, cu mediul lor extern, daca doresc sa supravietiuasca si sa-si sporeasca eficienta. Dacă analizăm starea câtorva firme ce acţionează la noi în republică, putem spune că toate pe piaţa republicană au succes, iar pe piaţa mondială nu, de ce?

Aşa domeniu ca dirijarea se dezvoltă pe baza necesităţilor de a da răspuns - de ce- şi din care cauză- lumea capitalistă cu firmele ei mari şi mici şi economia noastră cu firmele mari au succes şi insucces. Analiza situaţiei concrete arată că în practică nu există mijloace, căi, metode care pot fi folosite tot timpul şi că ar fi universale. şi metoda care a fost efectuată acum o lună, o zi, în viitor poate să-şi piardă eficienţa. De exemplu ideea lui Ford despre automobilul standard era genială, însă dragostea faţă de automobilul de tipul "Ti" aproape că l-a adus la faliment şi la pierderea poziţiei pe piaţă, pe când firma concurentă "General motors" mergea spre succes vânzând automobile de diferite culori şi tipuri. Toate firmele, şi mari şi mici, au o particularitate comună. Ele sunt organizaţii, adică corespund următoarelor cerinţe:

1. Existenţa unui grup din cel puţin 2 oameni.

2. Un scop comun care este acceptat de acest grup.

3. Un sistem comun de dirijare, control şi stimulare.

Unind aceste trei cerinţe, vom avea definiţia organizaţiei. Organizaţia reprezintă un grup de oameni, activitatea cărora este coordonată conştient pentru a atinge un scop sau scopuri comune. Definiţia dată este caracteristică pentru organizaţiile formale. în afară de organizaţii formale, există şi organizaţii neformale.

Organizaţiile neformale - grupe care apar spontan, nu pe baza ordinelor şi regulamentelor, dar pe baza relaţiilor umane. Organizaţiile neformale apar în cadrul unor organizaţii formale şi sunt foarte importante.

1.2 Organizaţiile complexe.

Vorbind despre organizaţii noi am spus , că organizaţia formală sau neformală au un scop, care este recunoscut de toţi membrii organizaţiei. în practică rar se întâlnesc organizaţii care au numai un singur scop. Majoritatea firmelor contemporane realizează un număr mare de scopuri reciproc dependente. De exemplu organizaţia "Mac-Donalds" este alcătuită din 7 mii de întreprinderi de sine stătătoare, activitatea cărora este susţinută de multe organizaţii care: - construiesc magazine şi secţii, - fac reclamă, - procură produse, - alcătuiesc un nou sortiment de produse, - controlează calitatea producţiei. Fiecare restaurant "Mac-Donalds" are planurile sale de realizare şi profit.

Fiecare unitate auxiliară de asemenea are scopurile sale - cum ar fi procurarea produselor necesare cu un preţ avantajos. Aceste scopuri sunt reciproc dependente.

Aşa, un restaurant îşi poate realiza scopurile sale dacă serviciul de aprovizionare (auxiliar) îşi realizează scopul său, asigurând-l cu chifle necesare la preţ respectiv; dacă serviciul marketing o să asigure cumpărători destui; tehnologii vor folosi metode chibzuite, raţionale de executare a comenzilor. Succesul acestei firme constă în aceea că ea nu numai că realizează aceste scopuri, dar le realizează cu cheltuieli minimale.

Toate organizaţiile complexe au trăsături comune.

Procesul prelucrării resurselor îl vom analiza pe baza firmei I.B.M. (International Business Machines), care produce computatoare. Acest proces are următorul algoritm.

1) folosirea fondurilor acţionarilor şi creditelor băncilor;

2) procurarea materiei prime;

3) etapa tehnologică;

4) stimularea şi remunerarea lucrătorilor;

5) producerea computatoarelor;

6) prelucrarea informaţiei;

7) activitatea de marketing, analiza pieţei;

8) folosirea managementului participativ;

9) activitatea decizorie - relevarea variantelor posibile, alegerea variantelor optime şi realizarea lor.