Piața internațională a asigurărilor după aderarea României la UE

De-a lungul timpului, agenţii economici au căutat să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activitatea lor de producţie şi comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea activităţi, fiinţa umană în general. Asemenea mijloace, menite să asigure protecţie împotriva riscurilor generate de forţele independente de voinţa omului se bazează pe:

Prevenirea – apare ca cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor.

S-a dovedit că are destul de rar un efect radical.

Asistenţa – face parte din primele moduri de reparaţie a daunelor, este incertă şi de cele mai multe ori insuficientă, ea neputând repara decât parţial şi momentan.

Prevederea – implică prelevarea de resurse actuale pentru nevoi viitoare. Asigurarea s-a dovedit a fi cea mai reuşită şi mai eficientă formă a prevederii.

Asigurarea are la baza principiul Mutualitatii1 potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă (prima de asigurare) la crearea fondurilor de asigurare, din care se compensează pagubele suferite. Plătind un procent relativ mic din acoperirea exercitată de poliţa de asigurare a persoanei care îşi asumă riscul (asigurătorul), asiguratul primeşte în schimb o garanţie de despăgubire împotriva pierderii posibile şi viitoare. Administrând riscul prin intermediul asigurării, orice pagubă este suportată în comun de mai multe persoane şi nu îşi exercită impactul asupra unei singure persoane (fizice sau juridice). Condiţiile de asigurare pentru asigurarea bunurilor sunt diferite în funcţie de riscurile acoperite. Politica de subscriere aparţine în totalitate asigurătorilor şi se bazează pe date statistice, selectarea riscurilor, pierderile posibile, teritorialitatea, frecvenţa apariţiei, gradul de expunere la risc, posibile

acumulări de daune.

Din acest punct de vedere asigurarea reprezintă un acord de voinţa (contract între asigurător şi asigurat), prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurată) în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani numită primă de asigurare.

1 Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu, Teoria şi practica asigurărilor, ed.a II-a , Ed.Economică, Bucureşti,

2003

1

Prin urmare, necesitatea studierii asigurarilor sub toate aspectele şi formele sale este imperativă, din cauză că, într-o economie modernă, înţelegerea asigurarilor poate genera o serie de avantaje competitive atât de natură relativă, cât şi absolută.

Lucrarea de faţă îsi propune să clarifice noţiunea de asigurare si necesitatea protectiei contra efectelor riscurilor si sa analizeze piata internationala a asigurarilor in general, iar in particular piata asigurarilor din Romania dupa aderarea la U.E.

2

CAPITOLUL 1.NECESITATEA PROTECTIEI CONTRA EFECTELOR RISCURILOR SI EVOLUTIA ASIGURARILOR

1.1. NECESITATEA, CONDITIILE APARITIEI SI EVOLUTIA ASIGURARILOR

Apariţia asigurărilor este legată de existenţa unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninţă bunurile materiale, precum şi integritatea corporală şi chiar viaţa oamenilor, aşa cum sunt calamităţile naturale, incendiile, bolile, accidentele.

Ca urmare, oamenii s-au solidarizat pentru a găsi în comun mijloace de prevenire, dar şi de eliminare sau atenuare a consecinţelor unor asemenea evenimente (riscuri). Deşi pe parcursul evoluţiei societăţii, a ştiinţei şi tehnicii, au apărut mijloace eficiente de prevenire şi limitare a consecinţelor evenimentelor ce ameninţă bunurile şi persoanele, există încă asemenea evenimente ce nu pot fi prevăzute, prevenite sau oprite în desfăşurarea lor. Mai mult, însăşi evoluţia societăţii a produs noi evenimente generatoare de pagube semnificative ca mărime, datorate, de exemplu, apariţiei marilor aglomerări urbane, intensificării transporturilor rutiere şi aeriene, concentrării pe spaţii restrânse a unor instalaţii şi utilaje de mare valoare etc.

În adoptarea unor măsuri de protecţie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă, s-au conturat două căi, care au apărut încă din antichitate şi coexistă şi în prezent: solidaritatea şi asigurarea.