Procesul internaționalizării firmelor

INTRODUCERE

Managementul internaţional vizează raporturile ce se stabilesc şi se dezvoltă între diferite ţări. Principalul obiect îl reprezintă sistemele de management ale organizaţiilor implicate în afaceri internaţionale. Managementul internaţional este un management din cel puţin două puncte de vedere: mai întâi, pentru că se referă la raporturi ce se stabilesc şi se dezvoltă între ţări diferite, deci între spaţii culturale naţionale diferite; apoi, pentru că are în vedere interacţiuni între organizaţii (firma, clienţi, concurenţi, etc.) care au valori şi comportamente diferite, adică au culturi de întreprindere diferite.

Capitolul 1 Sfera si specificul afacerilor internaţionale

Economia şi comerţul mondial produc, în condiţiile contemporane, un impact deosebit de puternic asupra tuturor statelor lumii. Participarea economiilor naţionale la schimburile economice şi financiare internaţionale este o condiţie şi o sursă importantă pentru realizarea unei creşteri economice durabile. Schimburile economice externe contemporane, indiferent de modalităţile de realizare, au dobândit o importanţă deosebită atât pentru echilibrul şi creşterea economică la scara naţională cât şi pentru dezvoltarea economică regională sau la nivel de firmă1.

Afacerile internaţionale reprezintă ansamblul de activităţi antreprenoriale, de producţie sau servicii care depăşesc frontierele naţionale. În cadrul acestor activităţi pot fi incluse:

- mişcarea de bunuri, servicii sau resurse umane pe pieţe străine;

- franchising – cedarea dreptului de comercializare;

- extinderea activităţii de producţie în alte ţări;

- exportul de capital;

- dezvoltarea exporturilor de produse realizate pe pieţe externe către ţara de origine sau către terţe pieţe;

- tranzacţii de consulting-engineering;

- leasingul internaţional;

- cedări de mărci, brevete, invenţii, inovaţii etc;

- licitaţiile internaţionale;

- transferul de tehnologie, de date, informaţii, know-how,

- tranzacţii la bursă etc.

Lumea este condusă de întreprinderi gigant/megacorporaţii, care nu sunt doar interesate de a vinde cât mai multe bunuri pe pieţele internaţionale, ci şi de a cumpăra, de a produce diferite componente şi materiale din sau în străinătate. De aceea, firmele transnaţionale trebuie să coordoneze operaţiuni funcţionale peste graniţele statelor şi să-şi sporească eficienţa. Un exemplu îl reprezintă Ford Motor, al doilea producător mondial de automobile, care caută să devină o adevărată întreprindere globală în domeniu. La nivelul întreprinderii se derulează programe de reorganizare a activităţii la scară mondială, în scopul de a raţionaliza procesele ce au loc, precum reunirea activităţilor de aprovizionare, producţie, marketing şi comercializare într-un singur centru de coordonare a planificării strategice.