Proiect de îmbunătățire a calității - SC Caff SRL Iași

1. INTRODUCERE

1.1. SCURT ISTORIC

Calitatea a fost şi este unul dintre cele mai folosite cuvinte în relaţiile dintre întreprinderi

În antichitate filosofi de marcă precum Aristotel şi Cicero prin preocupările lor în domeniul filosofiei au scos în evidenţă multitudinea de întrebuinţări şi înţelesuri ale cuvântului calitate. Astfel, Aristotel avea să constate că „sufletul nu poate înţelege nimic fără ajutorul imaginilor”, iar Cicero este cel care foloseşte pentru prima dată cuvântul calitate (qualis) în lucrările sale.

Tot în antichitate meşteşugarii individuali erau aşa zişii creatori totali, ei ocupându-se de proiectarea, execuţia şi controlul produselor din punct de vedere calitativ, garantând prin însemnele specifice aplicate pe produse, calitatea acestora.

În Evul Mediu problema calităţii a fost preocuparea breslelor şi asociaţiilor meşteşugăreşti care au instituit cadrul de etică pentru membrii acestora în privinţa calităţii produselor. Meşteşugarii care realizau produse defecte, în funcţie de gravitatea acestora primeau diverse sancţiuni, de la amenzi până la excluderea lor din breasla sau asociaţia din care făceau parte.

Prin intermediul ştampilelor şi mărcilor se garanta cumpărătorului natura, soiul sau originea mărfii. Regulamentele corporaţiilor impuneau fiecărui meseriaş să se angajeze sub jurământ că va practica în mod corect meseria, iar în cazul fabricării de produse alimentare nu va introduce în ele componente pe care el însuşi nu ar vrea să le consume. În Roma evului mediu autorităţile municipale în subordinea cărora se afla „poliţia pieţelor” aveau putere legislativă, obligând vânzătorii de produse falsificate sau cu vicii ascunse să despăgubească pe cumpărători.

În Anglia, în secolul XI, prin legea breslelor, reprezentanţilor regelui li se conferă dreptul de a verifica şi urmări calitatea produselor realizate în cadrul breslelor. Tot prin această lege calfele sunt obligate să realizeze autocontrolul produselor fabricate, în timp ce „maiştrii” sunt obligaţi să supravegheze procesul de fabricaţie, ca acesta să se desfăşoare conform instrucţiunilor stabilite în prealabil.

În anul 1456, în Anglia, în timpul regelui Henric al IV-lea, funcţiona inspecţia. Colbert, primul ministru al Franţei, afirma în anul 1664 : „dacă fabricile noastre impun o calitate superioară a produselor, străinii vor prefera să cumpere din Franţa şi banii lor vor curge spre Regat”.

Treptat îşi face apariţia societatea industrială (secolul XIX) astfel că adâncirea specializării duce la scăderea implicării în procesul decizional şi motivării personalului. Se introduce un sistem de salarizare bazat pe plata pieselor bune realizate. Apar pentru prima dată aşa zişii CTC-işti, rolul acestora fiind la început de a separa produsele bune de cele defecte şi de a le număra pe cele bune în vederea realizării plăţii muncitorilor.

Firma Ford Motor Company, în anul 1909, introduce pentru prima dată linia de asamblare (banda rulantă) trecându-se astfel la producţia de masă. Accentul pus pe standardizarea componentelor automobilului a făcut ca productivitatea să crească de la 10000 bucăţi automobile Model T în anul 1909, la 600000 bucăţi automobile Model T în anul 1916, ceea ce a determinat şi o scădere a preţului unitar al unui automobil de la 850$ la 350$. Astfel, firma Ford devine promotorul fabricaţiei în masă.