Responsabilitatea Socială

CAPITOLUL 1.

RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A COMPANIILOR

1.1 INTRODUCEREA ŞI DEFINIREA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ A COMPANIILOR

Suntem martorii unei imense transformări a mediului de afaceri peste tot în lume. Se realizează o trecere de la pieţele de desfacere a produselor de dimensiuni reduse şi relativ stabile, la pieţele internaţionale libere, de la luarea deciziilor de către puţini membrii de vârf ai unei companii, la o participare mai largă din rândul angajaţilor, de la un îngust concept tehnic al afacerii, la unul în care oamenii şi comunităţile cer să aibă un cuvânt de spus.

În momentul de faţă a devenit tot mai evident faptul că orice companie face parte dintr-un sistem complex de relaţii cu diferite segmente ale societăţii, care pot exercita o influenţă puternică asupra activităţii acesteia. Dacă compania nu reuşeşte să ofere un răspuns adecvat acestor grupuri de interese, se poate confrunta cu serioase conflicte care pot afecta imaginea companiei, sau chiar activitatea desfăşurată. Rolurile şi responsabilităţile unei companii se redefinesc. Deşi motivaţia obţinerii de profit este acceptată şi recunoscută, oamenii nu mai sunt dispuşi să o accepte ca pe o scuză pentru ignorarea normelor de bază şi a standardelor privind angajaţii, partenerii de afaceri şi mediul. Din partea companiilor moderne se aşteaptă să fie responsabile faţă de resursele atrase şi utilizate, urmărindu-se atât dezvoltarea şi succesul companiei, cât şi al comunităţii în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Companiile sunt centrul strategic al unei societăţi, jucând un rol important în viaţa comunităţilor locale. Între companii şi mediul de afaceri se dezvoltă astfel o relaţie bidirecţională: pe de o parte, pentru a obţine succesul dorit, companiile depind de existenţa unui mediu stabil şi favorabil, iar pe de altă parte, ele pot influenţa, la rândul lor, crearea unui mediu bazat pe încredere şi corectitudine, care să asigure o bună guvernare şi existenţa pieţelor libere.

Pieţele devin libere şi rămân libere doar dacă cei implicaţi în tranzacţii adoptă un comportament responsabil şi respectă valorile de bază precum onestitatea, încrederea, corectitudinea, şi auto-disciplina. Alternativa pentru un comportament responsabil social este existenţa unor pieţe ineficiente şi reglementări guvernamentale costisitoare. Fluxurile libere de capital, cunoaştere şi resurse umane sunt posibile doar în cadrul unor comunităţi recunoscute pentru transparenţă, respectul pentru proprietatea privată, cadrul legal orientat către piaţă şi mecanisme viabile de soluţionare a problemelor. Alternativa o reprezintă lipsa de capital, costuri de tranzacţionare ridicate, pieţe restricţionate, subdezvoltare şi sărăcie.

Managerii şi proprietarii companiilor trebuie să-şi tempereze competitivitatea specifică capitalismului, cu luarea în considerare a statului de bun cetăţean pe care compania trebuie să îl adopte în cadrul comunităţii din care face parte, fiind deosebit de importantă înţelegerea avantajelor cooperării. Trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru deciziile şi acţiunile companiei, precum şi pentru impactul lor asupra altor categorii de părţi interesate şi asupra mediului. O companie are nevoie de angajaţi devotaţi şi eficienţi, de furnizori care să asigure materii prime de calitate, de oameni care au suficientă încredere în companie pentru ca să investească în ea şi de clienţi mulţumiţi de produse furnizate. Dar, în primul rând, o companie are nevoie de o perspectivă pe termen lung care să respecte mediul înconjurător şi perspectivele generaţiilor viitoare.

În ultimele decenii, tot mai multe instituţii, guverne, organizaţii internaţionale, cadre academice, societatea, în general, s-au angajat într-un dialog despre responsabilitatea socială a companiilor. Peste tot în lume apar noi standarde, proceduri şi aşteptări privind comportamentul companiilor. Acele companii care nu devin conştiente de implicaţiile acestora, sau care nu reuşesc să le integreze în planurile lor de viitor, nu vor fi capabile să participe la acest dialog global, riscând să fie lăsate în urmă, pe măsură ce economia globală se extinde.

Responsabilitatea socială a companiilor înseamnă obţinerea succesului comercial într-o manieră etică, cu respect faţă de oameni, comunitate şi mediu. Aceasta implică a răspunde aşteptărilor legale, etice, comerciale sau de altă natură pe care societatea le are faţă de companii, şi a lua decizii care să pună în balanţă nevoile tuturor celor ce au un rol în viaţa companiei. (Business for Social Responsability, Rezumat tematic: „O perspectivă privind responsabilitatea socială a companiilor”, 2004)

Primul care face referire la termenul de „responsabilitate socială a companiilor” este H.R.Bowen în lucrarea „Responsabilitatea socială a oamenilor de afaceri” („Social Responsibilities of the Businessman”). H.R. Bowen argumentează că o companie are obligaţia de a „urmări acele politici, de a lua acele decizii, ori de urma acele linii de acţiune care sunt dezirabile în termeni de obiective şi valori ale societăţii”. Bowen susţine faptul că acest concept al responsabilităţii sociale semnifică:

- Companiile există datorită societăţii, iar comportamentul şi metodele lor de

operare trebuie să coincidă cu cele ale societăţii;

- Oamenii de afaceri trebuie să se comporte asemenea unor agenţi responsabili

moral faţă de societate.( Bowen H.R.,1953)

Un alt punct de vedere aparţine lui T. Donaldson, care consideră responsabilitatea socială drept o obligaţie contractuală pe care companiile o au faţă de societate. Companiile deţin un rol central în societate şi acest motiv le permite să folosească atât resurse umane cât şi naturale pentru a-şi îndeplini funcţiile productive şi pentru o obţine statutul de putere. Ca rezultat, societatea are drepturi sociale implicite: în schimbul dreptului de a exploata resurse în procesul productiv, societatea poate să-şi ceară dreptul de a controla aceste procese (Donaldson, 1983). Specificul acestui tip de contract se poate schimba pe măsură ce se modifică condiţiile sociale, dar în general acesta rămâne baza legitimităţii cererii pentru sau aserţiunii către CSR (Epstein, 1987).

D. Wood extinde aceste idei, identificând trei principii de urmat pentru responsabilitatea socială a companiilor (Wood, 1991):

1. Companiile sunt „instituţii sociale” şi aceasta le obligă să-şi folosească puterea în mod responsabil;

2. Companiile sunt responsabile pentru ceea ce oferă mediului în care sunt implicate;

3. Managerii sunt „agenţi morali” care sunt obligaţi să exercite în mod responsabil prerogativele lor decizionale.