Rolul managerilor vs cultura organizațională

Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu „persoanele de conducere”, termenul de „management” fiind doar un eufemism pentru „sef” . „Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru indeplinirea sarcinilor cunoscute si definite”, iar testul reusitei, sustine Drucker, consta in „obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior”.

Potrivit opiniei lui A.Mackensie,managementul este „procesul in care managerul opereza cu trei elemente fundamantale -; idei, lucruri si oameni -; realizand prin altii obiectivele propuse”.

Ambele definitii vizeaza aceleasi probleme, concentrandu-se pe rezultate si referindu-se la un proces realizat prin intermediul oamenilor.

Managerul este acea persoana din organizatie care are responsabilitatea de a indeplini activitatile propuse, prin intermediul oamenilor din echipa cu care lucreaza. Pentru a fi eficace, managerul trebuie sa inteleaga si sa indeplineasca sarcinile pe care le impune munca sa. Managerul trebuie sa stie cum si de unde sa obtina cunostintele de care are nevoie, trebuie sa aiba abilitatea de a intelege nevoile si problemele celor cu care lucreaza pentru a-i putea ajuta la nevoie.

Managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite, special pregătite, care orientează, coordonează şi dirijează activitatea tuturor membrilor unei organizaţii spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane care deţin, în cadrul organizaţiilor, funcţii de conducere ce implică atribuţii de coordonare, organizare, dispoziţie, comandă şi control. Ei reprezintă factorii principali ai oricărui proces decizional, influenţând direct, prin activitatea lor, acţiunile şi comportamentul altor persoane.

Managerii trebuie să posede anumite calităţi, care să le permită să desfăşoare activităţi de conducere, să influenţeze acţiunile altor oameni şi să obţină rezultate prin activităţile acestora. În acelaşi timp, managerii trebuie să posede o temeinică pregătire managerială, ştiinţifică, o reală capacitate de a conduce şi talent organizatoric.

Ce-l face pe un manager sa fie mai bun decat altul? trebuie sa privim managementul din patru perspective diferite:

- rolurile manageriale

-abilitatile manageriale

- functiile mangerului

-aptitudinile manageriale

Psihologia managerului de success

Cunoasterea de sine-primul pas al managerului pe calea succesului- este un demers personal, care presupune evaluarea corecta a atuurilor de care dispune, cat si a acelor aspecte care necesita o imbogatire. Evaluarea potentialului psihologic este cheia de bolta a comportamentului managerului invingator.

Potentialul psihologic al managerului cuprinde, de fapt, o serie de calitati intrinseci ale individului:

- flexibilitate mentala: se refera la capacitatea de adaptare, in functie de situatiile ivite sau de obiectivele propuse. El aspira la o reusita totala, atat in viata particulara, cat si in cea profesionala. Astfel, spre exemplu, Yoshiharu Fukuhara, patronul grupului Sheeido, pe locul 3 in lume in industria cosmeticelor, se ocupa de colectionarea orhideelor, este un fotograf talentat si un bun cunoscator al picturii contemporane;

- controlarea factorilor afectivi: un invingator isi domina oboseala, rezista stresului si nu se lasa intimidate de ostilitatea concurentei sau agresivitatea adversarilor;

- capacitate de comunicare cu ceilalti presupune talentul de a asculta cu atentie, cu rabdare interlocutorul. S-a demonstrate ca, in medicina generala sau neurologie, se pun 90% diagnostice prin ascultarea atenta a pacientului. Unii manageri au insusirea rara de a sesiza sentimentele interlocutorilor si de a profita imediat. Este feeling-ul recunoscut al unor manageri care le permite sa-si dezvolte calitatile de “leader”.

- comportament dinamic: este explicat in imaginea pe care managerul o are despre sine. Comportamentul dynamic insumeaza ambitia, combativitatea, tenacitatea, hotararea. Este sustinut de incredere in sine, indispensabila pentru a reusi, care genereaza planuri ambitioase pentru viitor, planuri realizabile cu conditia evaluarii potentialului psihologic.

Stiluri de management. Tipuri de manageri

Managerul de success este definit prin urmatoarele caracteristici specifice:

- dubla profesionalizare, ceea ce implica pe langa cunostintele si calitatile solicitate de competenta profesionala si cunostinte actualizate oferite de teoria manageriala;

- creativitate, cu care managerul este investit din momentul ocuparii functiei de conducere, insotita de responsabilitatea juridical si morala;

- suprasolicitare, determinata de continutul, volumul de munca cerut de realizarea atributiilor ce-i revin in calitate de manager;

Personalitatea unui manager este rezultanta a patru factori:

- constitutia si temperamental subiectului;

- mediul fizic;

- mediul social;

- obiceiuri si deprinderi obtinute sub efectul influientei factorilor precedenti;

Stilul de munca al managerului rezulta din coroborarea a doua atitudini fundamentale ce se pot manifesta diferit:

- angajarea si responsabilizarea managerului fata de obiectivele firmei;

- cooperarea cu subalternii;

Dintre factorii care influienteaza stilul de management se disting:

- personalitatea managerului;

- calitatea colaboratorilor directi;

- calitatea subalternilor;

- mediul si conditiile specifice in care se desfasoara activitatea manageriala;

In practica s-au conturat o serie de tipuri de manageri, carora le corespund anumite stiluri de management, astfel:

- Tipul negativ, cu slabe trasaturi de manager, lipsit de interes fata de obiectivele firmei;

- Tipul birocrat aplica practice rigide, emite putine idei, nu incurajeaza subalternii, subestimeaza relatiile interumane;