Strategii Bancare în Domeniul Lichidității

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND LICHIDITATEA BANCARĂ

Lichiditatea este o proprietate generalǎ a activelor şi exprimǎ capacitatea acestora de a fi transformate rapid şi cu o cheltuialǎ minimǎ în monedǎ lichidǎ (numerar sau disponibil în contul curent). Lichiditatea bancară este mai degrabă o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea exprimă capacitatea unei bănci de a-şi finanţa operaţiile curente. Riscul de lichiditate, pentru o bancă, este expresia însăşi a probabilităţii pierderii acestei capacităţi de finanţare.

Un nivel de lichiditate necorespunzător poate duce, în situaţia unei reduceri neaşteptate a numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare cu costuri mari, reducând astfel profitabilitatea băncii şi determinând, în ultimă instanţă, insolvabilitatea.

Pe de altă parte, o lichiditate excesivă diminuează rentabilitatea activelor, conducând la obţinerea unor performanţe financiare slabe.

De asemenea, menţinerea unei lichidităţi adecvate depinde şi de modul în care piaţa percepe situaţia financiară a băncii. De pildă, dacă imaginea băncii se deteriorează, ca urmare a unei pierderi importante în portofoliul de credite, va apărea o cerere mare de lichiditate. În aceste condiţii va atrage fonduri de pe piaţă, dar cu costuri mari, înrăutăţindu-şi astfel şi mai mult situaţia veniturilor.

Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei bănci este de a estima şi de acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. Pe termen lung rentabilitatea unei bănci poate fi afectată negativ dacă banca deţine în portofolii prea multe active financiare lichide faţă de nevoile sale. Dar, pe de altă parte, prea puţine lichidităţi pot crea probleme financiare severe, mai ales pentru băncile mici, şi pot genera chiar falimentul bancar. Lichiditatea adecvată a fiecărei bănci din sistem este extrem de importantă şi pentru minimizarea riscului sistematic datorită riscului de contagiune prin sistemul de plăţi interbancar.

În realitate „atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare“ .

Importanţa menţinerii unei lichidităţi bancare adecvate rezidă şi din funcţiile acesteia :

● asigură desfăşurarea normală a activităţii bancare prin fluidizarea procesului de intermediere bancară;

● protejează interesele clienţilor, pe de o parte şi ale acţionarilor, pe de altă parte, ştiut fiind faptul că în cazul unor „accidente“, cât de mici, de lichiditate, impactul asupra clientelei, pe calea efectelor psihologice, în condiţiile unei culturi bancare incipiente, poate conduce la colapsul unei bănci;

● asigură o capacitate rezonabilă de rambursare a depozitelor către clienţi, independent de modul în care sunt returnate băncii plasamentele în credite şi în alte active (aceasta se realizează printr-o corelare optimă a maturităţii plasamentelor cu cea a resurselor pe benzi de lichiditate);

● asigură independenţa băncii faţă de sursele de împrumut marginale de pe piaţă, care au costuri ridicate;

● contribuie la evitarea lichidităţii forţate a anumitor plasamente neajunse la scadenţă, pentru procurarea resurselor necesare unor retrageri programate sau nu;

● contribuie la evitarea împrumuturilor de ultimă instanţă, de la Banca Centrală.

Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată onora plăţile faţă de clienţi, datorită devierii proporţiei dintre plasamentele pe termen lung şi a celor pe termen scurt şi a necorelării cu structura pasivelor băncii .

Fiind considerat un risc major, riscul de lichiditate face obiectul unor accepţiuni precum:

● lichiditate extremă;

● „pernă de securitate“ ce procură activele lichide;

● capacitatea de mobilizare a capitalului la un cost „normal“ .

Situaţia lichidităţii extreme determină eşecul unei instituţii bancare, iar riscul de lichiditate poate fi fatal. O asemenea situaţie extremă îşi are originea în alte cauze (de exemplu din evoluţiile adverse ale pieţelor), care pot antrena retrageri masive de fonduri sau închiderea liniilor de credit obişnuite ale altor instituţii.