Strategii manageriale și politici organizaționale la o firmă

În conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential îl au strategiile si politicile elaborate de catre mecanismele manageriale. Concretizare esentiala a previ­ziunii, strategiile si politicile jaloneaza dezvoltarea fiecarei firme, de continutul lor depinzând cel mai adesea decisiv eficacitatea interfetei cu suprasistemele din care face parte, masura în care acestea îsi mentin si amplifica segmentul de piata ocupat, profitabilitatea obtinuta.

Este de retinut impunerea strategiei ca o componenta esentiala a managementului atât în planul teoriei cât si al practicii.

1. NOŢIUNI DE BAZĂ

1.1. Conceptul de strategie manageriala, management strategic si politica a organizatiei.

Strategia desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung principalele modalitati de realizare, împreuna cu resursele alocate, în vederea obti­nerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.

Numerosi specialisti în studiile lor privitoare la management au definit în mod diferit strategia între­prinderii. Astfel, Justin Longenecker si Charles D. Prigle prezinta strategia ca o concretizare a previziunii, statuând ca are drept obiect "elaborarea unor cuprin­zatoare programe de esenta privind viitorul, continuându-se cu o planificare mai detaliata si de o natura specifica.

Specialistul belgian Philippe de Woot concepe strate­gia ca fiind "optiunile importante ale întreprinzatorului în confruntarea cu mediul tinând cont de resursele de care dispune". O definitie diferita ne ofera M. Bower -"strategia este stiinta si arta de a declansa toate resursele întreprinderii pentru atingerea cu succes a obiectivelor si scopurilor fixate. E. Learned si colaboratorii definesc strategia ca "structura obiectivelor sau scopurilor, planurile si politicile majore pentru realizarea acestor scopuri, astfel stabilite încât sa defineasca profilul actual sau viitor al firmei.

În lucrarea coordonata de profesorul O. Nicolescu prin strategie de firma se desemneaza ansamblul obiec­tivelor majore ale întreprinderii, pe termen lung, princi­palele modalitati de rea­lizare, împreuna cu resursele alocate.

Putem conchide ca strategia este stiinta si arta de a declansa toate resursele societatii comerciale pentru atin­gerea cu succes a obiectivelor si sco­purilor fixate, de catre managerul firmei.

Obiectivul, la care ne-am referit mai sus, poate fi definit ca masura a eficientei procesului de conversiune a resurselor societatii comerciale (oameni, fonduri, echipa­mente). Elementele componente ale obiectivului sunt urmatoarele:

a) atributul, ales ca masura a eficientei, ca masura a recuperarii resurselor;

b) indicatorul sau scara, ca mijloc de masurare a atributului, în concret rata medie a recu­perarii investitiilor;

c) scopul, adica valoarea particu­lara de pe scara pe care societatea comerciala încearca sa o atinga, sau altfel spus, optimizarea recuperarii inves­titiilor.

Gândirea strategica manageriala discerne si defi­neste scopurile si obiectivele pe termen lung al societatii comerciale si mijloacele de pus în opera în vederea atingerii lor, precum si alocatiile de re­surse necesare. Rezulta ca se cere managerului sa defineasca scopu­rile si obiectivele societatii comerciale. De retinut ca, în timp ce scopurile au un sens mai mult calitativ, de pilda, de a crea un cli­mat de lucru favorabil dezvoltarii personalului în vederea cresterii eficacitatii întregii activitati a societatii comerciale, obiectivele sunt mai mult cuantificabile. Acest continut poate fi exprimat prin pre­ocuparea pentru extinderea pietei cu 5%, sau de a obtine o cres­tere cu 8% a profitului s.a.m.d. Mai trebuie adaugat ca gândirea strate­gica manageriala se aplica la planurile si programele de dez­voltare interna a societatii comerciale în functie de fortele externe care-i afecteaza reusita pe termen lung.

Descoperirea unei idei legate de cresterea volumului de activi­tate, de portiunea de piata câstigata, de profitul net sau de conti­nuitatea unei actiuni eficace constituie un act creator. În acest pro­ces managerul se poate confrunta cu o schimbare strategica sau cu necesitatea de a asigura orientarea eforturilor pentru descoperirea de oportunitati. Aceste procese presupun timp si costuri conside­rabile, iar managerul înainte de a le aloca are obligatia sa se con­vinga de eficienta ideii sau actiunii preconizate.