Extras din proiect
Ţara Structura Curriculum Evaluare Examene Randamente
- Austria - Există două tipuri paralele de școală pentru elevii ce au vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani: Allgemeinbildende höhere Schule (AHS) și Hauptschule. Aproximativ 30 % dintre elevi participa la un AHS, iar 70 % la o Hauptschule.
- Învățământul obligatoriu durează până la vârsta de 15 ani. Ultimul an al învățământului obligatoriu poate fi realizat în învățământul pre - profesional, urmat de un stagiu de practică (și part-time școală profesională obligatorie), într-un colegiu tehnic și profesional secundar de nivel mediu ( full - time, 1 până la 4 ani), într-un colegiu de formare a profesorilor de grădiniță (5 ani, examenul final duce la admiterea în învățământul universitar), într-un colegiu tehnic și profesional secundar de nivel superior (5 ani, examenul final duce la admiterea în învățământul universitar), sau în ciclul superior de liceu academic.
- Există cu aproximativ 100 % mai mulți elevi în colegiile tehnice și profesionale decât în nivelul superior de școli secundare academice (Kern, 1998). Cu toate acestea, accentul este pus pe școlile secundare academice. Acestea sunt împărțite în trei categorii principale: Gymnasium, Realgymnasium și Wirtschaftskundliches Realgymnasium. - Disciplinele obligatorii din învățământul secundar inferior (varsta de 10-14 ani) includ germana, o limbă modernă străină, matematică, biologie și educație despre mediu, fizică și chimie.
- În învățământul universitar secundar superior, programele din toate cele trei categorii ale școlii (Gymnasium, Realgymnasium și Wirtschaftskundliches Realgymnasium) sunt construite în jurul aceluiași curriculum de bază, dar un grad de specializare este introdus în fiecare. Germana, o limbă străină și matematica sunt obiectele de bază pentru fiecare an în toate cele trei categorii de școală.
- Din 1993, școlile au fost capabile să opteze pentru un anumit grad de autonomie, pentru a satisface preferințele și aptitudinilor elevilor.
- În ultimii ani, dezvoltarea curriculum-ului pentru școlile secundare generale și academice a fost o prioritate pentru dezvoltarea școlii (Kern, 1998). Au fost propuse modificări semnificative ale curriculum-ului într-un document emis de către Ministerul Educației în 1995 (Gruber, 1996a, 1996b).
- În octombrie 1996, Ministerul Federal al Educației și Afacerilor Culturale a publicat „Draft White Paper”, privind Curriculum-ul din '99, în care au fost prezentate obiectivele și liniile directoare ale reformei, precum și noile elemente ale curriculum-ului şi implică un curriculum mai larg, cu zone de bază și de extensie; noua curricula urmează să fie introdusă în toamna anului 1999. - Există reguli generale și specifice privind evaluarea internă a elevilor. Evaluarea performanței este realizată pe parcursul anului școlar și este determinată de participarea activă a elevilor în activitatea la clasă, evaluarea orală, evaluarea scrisă (cerinţe realizate în clasă, teste , dictare), proba practică și evaluarea grafic (de exemplu, în subiecte cum ar fi geometrie descriptivă). - Profesorii sunt responsabili pentru toate evaluările. - Aceste evaluări hotărăsc dacă elevii au dreptul de a intra în anul următor. Nu există nici o evaluare externă la sfârșitul învățământului obligatoriu.
- Certificatele de înregistrare a examinării sunt oferite în școlile secundare academice și în colegiile tehnice și profesionale superioare.
- Examenul de înmatriculare este numit Reifeprfung. Toți elevii (cu vârsta de 18-19 ani), care au terminat ultimul an de învățământ secundar post-obligatoriu au dreptul de a susține examenul de înmatriculare.
- Reformele sistemului de examinare a avut loc în 1992-1993.
- Examenul de admitere cuprinde acum două opțiuni echivalente. Reifeprfung: 7 examene (unele scrise, unele pe cale orală ), în cel puțin patru subiecte diferite; sau prezentarea unei lucrări scrise dintr-un domeniu specializat de studiu, în locul unuia dintre examenele scrise.
- Proporția elevilor care reuşesc la Reifeprfung este de mai mult de 36 % dintre elevi.
- Dintre acestia aproximativ 43 % sunt de la școlile secundare academice, 53 % din colegii tehnice și profesionale mai mari, iar restul de la colegii mai mari, de formare a profesorilor.
- În 1994-1995, au existat 130 de absolvenți de sex feminin de învățământ secundar superior general (ISCED 3), comparativ cu 100 de bărbați (Eurostat, 1998).
Bibliografie
Edge, Ann; Stokes, Eleanor; West Anne, Secundary education across Europe: Curricula and school examination systems, Centre of Research, 1999;
http://digitalcommons.ilr.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1104&context=workingpapers;
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice%20/documents/facts_and_figures/school_calendar_EN.pdf;
http://eacea.ec.europa.eu/education%20/Eurydice/documents/facts_and_figures/education_structures_EN.pdf).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiu comparativ al sistemelor de invatamant secundar din Europa.doc