Concurență

I. Concurenţă- condiţie de bază a economiei de piaţă

I.1 Definiţie şi noţiuni generale

Concurenţă (din limba latină: concurrere = a concura) = rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari.

Concurenţa reprezintă elementul cheie în funcţionarea mecanismului pieţei şi a economiei de piaţă în general.

În cadrul mediului în care se desfăşoară activitatea, întreprinderile concurente se află într-o dublă ipostază, respectiv de cumpărător şi vînzător, plasînd astfel competiţia între cele două planuri. Pe de o parte ele îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii şi disponibilităţile de forţă de muncă, iar pe de altă parte, clienţii, urmărind obţinerea unor comdiţii cît mai avantajoase. Cu unii agenţi economici întreprinderea se afla în competiţie numai ţn calitate de cumpărător, cu alţii numai în calitate de cumpărător, iar cu alţii, în ambele ipostaze.

Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în luptă pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţelor de desfacere formeaza sistemul relaţiilor de concurenţă.

O asemenea concurenţă îşi atribuie o formă de luptă pentru cucerirea pieţei, fie cea de aprovizionare cu mijloacele necesare desfaşurării activităţii (materie primă, materiale, energie, forţă de mincă, capitaluri, etc.), fie cea de desfacere a prduselor sau serviciilor proprii.

În general, concurenţa se desfăşoară între întreprinderi în calitatea lor de ofertanţi ( vînzători ), fiecare concurent încercînd să satisfacă cît mai bine nevoile clienţilor, mai bine decît pot să le satisfacă întrepriderile concurente. Pentru aceasca, evident, întreprinderea va utiliza mujloacele necesare de concentrare a actilunilor sale în raport cu nevoile exprimate de cumpărători. Din experienţa ţărilor cu econimie avansată, gama instrumentelor şi mijloacelor utilizate ţn lupta de concurenţă se dovedeşte a fi extrem de largă. Instrumentele luptei de concurenţă de natură economică sunt: reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurenţilor; diminuarea preţurilor de vînzare; ridicarea calitaţii bunurilor; acordarea unor facilităţi clienţilor. Unele instrumente extraeconomice includ: informarea tuturor clienţilor; sponsorizarea unor acţiuni sociale; folosirea de unii agenţi economici a presiunilor morale asupra concurenţilor lor; alţii speculează cu promtitudine situaţiile critice ( războaie, crize ) etc. În marketing, mai ales pe plan internaţional, se folosesc o varietate considerabilă de instrumente şi acţiuni ţn lupta de concurenţă reieşind din particularităţile pieţei vizate.

I.2 Tipuri de concurenţă

În cadrul pieţei, întîlnim mai multe tipuri de concurenţe:

A) concurenţă perfectă

B) concutenţă imperfectă

C) concurenţă neloială

A) Concurenţa perfectă

Concurenţa perfectă este concurenţa purificată de orice element de monopol. Ea presupune că toate unităţile producătoare sunt capabile să-şi vândă integral producţia obţinută la preţul pieţei, fără a-l influenţa într-un fel, iar toţi cumpărătorii pot să cumpere la preţul pieţei atât cât doresc, fără a influenţa piaţa. În această situaţie, preţul se stabileşte la un nivel ce corespunde punctului de intersecţie a curbelor ofertei şi cererii produsului respectiv

Concurenţa perfectă se defineşte prin următoarele trăsături:

a) Atomicitatea participanţilor, caracterizată printr-un număr mare de vânzători şi cumpărători pe piaţă, de mărime şi putere comparabilă, astfel încât nici unul să nu dispună de o asemenea poziţie încât să-i permită să exercite vreo acţiune asupra cantităţilor produse sau preţului de vânzare.