Mediile de Transmitere a Mesajului Publicitar - Criterii, Avantaje, Dezavantaje

Mediile publicitare sunt reprezentate de diferitele canale de comunicare prin intermediul cărora pot fi transmise mesajele publicitare. Cele mai importante medii publicitare sunt: presa scrisă, radioul, televiziunea, cinematograful, publicitatea externa, publicitatea directă şi publicitatea prin tiparituri.

Decizia de utilizare a uneia dintre medii pentru difuzarea mesajelor publicitare se fundamentează pe baza caracteristicilor lor.

Presa scrisă constituie principalul mediu publicitar sub formă scrisă, care utilizează, în principal, următoarele suporturi: ziarele, revistele şi presa gratuită.

Caracteristic acestui mediu de publicitate este faptul că prima şi ultima pagină reprezintă cel mai bun amplasament pentru transmiterea mesajului dorit, de asemenea şi paginile impare (aflate în dreapta celui care citeşte) sunt mai bine evaluate comparativ cu paginile pare.

Principalele caracteristici ale unei publicaţii sunt:

- difuzarea teritorială. Aria de difuzare a unei publicaţii poate fi internaţională, naţională, regională sau locală. Este absolut obligatoriu ca înaintea lansării unei campanii publicitare prin presă să se studieze cu atenţie zonele de difuzare teritorială a suportului publicitar ce urmează a fi folosit (interesează aspecte demografice privind populaţia zonelor respective).

- momentul de apariţie al unei publicaţii – în timpul anului, al lunii, săptămânii şi chiar al zilei, poate avea o importanţă considerabilă pentru o campanie publicitară prin presă.

- categoriile socio-profesionale ale cititorilor. Anumite publicaţii cum sunt cotidienele de largă informaţie sunt citite de toate categoriile socio-profesionale. Altele nu circulă decât printre persoanele aparţinând unei anumite clase sociale (cum sunt publicaţiile de lux, ale unor partide politice, etc.), sau destinate unor anumite categorii sociale cum sunt revistele de modă. S-a constatat că adesea preţul de vânzare al unei publicaţii condiţionează clasa socială a cititorilor.

- sexul cititorilor. Anumite publicaţii sunt citite deopotrivă şi de bărbaţi şi de femei (reviste gen magazin), altele, în special, de bărbaţi (politice, sportive, tehnice), unele în majoritate de femei (financiare, de sănătate, legate de cămin, de creşterea copiilor, jurnale de modă, reţete culinare).

- vârsta cititorilor. Publicaţiile de mare informaţie şi revistele gen magazine au cititori de toate vârstele; cele de sport sau cinema sunt aproape exclusiv citite de tineri, iar publicaţiile de specialitate (economice, financiare, etc.) sunt lecturate de categorii mai mature.

- profesia cititorilor. Există o serie de publicaţii destinate anumitor profesiuni: cadre tehnice, medici, economişti, oameni de artă, istorici, apicultori, pescari, vânători, preoţi, etc.

- gradul de urbanitate al cititorilor. Unele publicaţii circulă exclusiv în mediul urban, în timp ce altele sunt destinate şi mediului sătesc.

- limba sau naţionalitatea. Pe lângă presa publicată în limba oficială a statului respectiv, există şi o presă specializată ce apare în limbile naţionalităţilor conlocuitoare şi care poate fi folosită în scopuri publicitare.

- tirajul unei publicaţii.

Tirajul brut reprezentă numărul de exemplare imprimate.

Tirajul net reprezintă tirajul brut minus rebuturile. El se compune din: numărul de exemplare vândute prin sistemul de abonamente; exemplare vândute direct;

exemplare distribuite gratuit (pentru demararea unei campanii publicitare prin presă, elementul cel mai important îl constituie numărul de abonaţi).

- preţul de vânzare al spaţiului. Se impune necesitatea unei atente examinări a preţului de vânzare al spaţiului unei publicaţii în sensul comparării sale atât cu tirajul, cât şi cu randamentul pe care îl asigură. Cu cât numărul de abonamente este mai mare, cu atât randamentul publicaţiei este mai ridicat.