Cafeaua

Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăşi cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. În occident, istoria cafelei începe cu trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate paturile sociale încă din vechime.

Prima referinţă la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre băutura misterioasă şi amară cu puteri stimulatoare.

Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Marii Roşii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment şi nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amestecarea cu grăsime animală obţineau o pasta pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000 e. n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de medicament. Etiopienii obţineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apa a boabelor uscate.

Proprietăţile stimulative ale cafelei au fost considerate de mulţi în acele timpuri, generatoarele unui extaz religios, iar cafeaua ca băutură şi-a câştigat o reputaţie mistică, învăluită în mister şi asociată cu preoţii şi doctorii. De aceea nu este surprinzător ca două legende puternice au apărut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.

1.Se povesteşte ca prin 1400 un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate şi energice după ce mâncau fructele roşii care creşteau în tufişurile necunoscute de pe acele meleaguri. Chiar şi-n timpul nopţii animalele erau vioaie şi agitate. Foarte mirat, a hotărât să guste şi el din aceste fructe. După puţin timp se simţea mai puţin obosit şi parcă avea mai multă energie. Khaldi a dus fructele la o mânăstire din apropiere, unde stareţul a fiert fructele în apă obţinând un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala şi somnolenţa. De atunci călugării au început sa folosească acesta calitate a boabelor pentru a rămâne trezi pe parcursul lungilor rugăciuni şi meditaţii, în aşteptarea inspiraţiei divine.

2.Cealaltă poveste este cea a unui dervis musulman care a fost condamnat de duşmanii lui să rătăcească împreuna cu prietenii săi prin desert şi astfel să moara de foame. Mergând nicăieri prin pustiu şi disperaţi că vor muri de foame, au început să mănânce boabele unui arbust şi chiar să facă o supa din ele. Aceste boabe le-au dat puterea să învingă oboseala şi să ajungă până în oraşul Moch. Au denumit planta şi boabele sale Mocha, în cinstea acestui eveniment.

Prima butura ce conţine cafea, era vinul făcut din boabe de cafea, apa şi miere. De altfel, cuvântul cafea îşi are originea în vechiul cuvânt arab Qahvah, cu sensul de vin.

. Se pare ca originea cafelei se afla pe continentul african, intr-o zona a Etiopiei cunoscuta sub numele de "Kaffa". De acolo ea se raspandeste in Yemen, apoi in Arabia si Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid in toate aceste tari si servitul cafelei a devenit un obicei zilnic placut. Spre sfarsitul sec. al XIV-lea, societatile care practicau comertul au inceput sa-si dea seama de marele potetial pe care il reprezinta cafeaua si au lansat-o cu succes in Europa.

Cererea de cafea in Orientul Apropiat era extrem de mare si toate transporturile de cafea care paraseau Yemenul cu destinatia Alexandria si Constantinopol erau foarte bine controlate si pazite pentru ca nici o planta sa nu iasa din tara. In ciuda acestor restrictii, musulmanii in timpul pelerinajului lor la Mecca, au reusit sa ascunda si sa ia cu ei plante de cafea si sa le cultive in tarile lor. Astfel, a inceput cultivarea cafelei in India. Cafeaua a intrat in Europa la acea vreme prin portul Venetia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Bautura a devenit obisnuita in randul populatiei in momentul in care vanzatorii ambulanti de limonada au inclus-o in oferta lor ca alternativa la bauturile reci. De asemeni, multi dintre negustorii europeni au inceput sa bea cafea in calatoriile lor si au adus acest obicei in Europa.

Asemanarile fonetice dintre cuvantul "cafea" si echivalentii sai europeni ( in italiana "caffe", in franceza "caffĂŠ" si "kaffee" in germana, de exemplu), i-au determinat pe oameni sa creada ca numele provine din "Kaffa", provincia etiopiana de unde cafeaua isi trage obarsia. Dar o alta ipoteza a sugerat ca acest cuvant povine din arabescul "quahwek", care inseamna "stimulant". Pe la mijlocul secolului 17, olandezii dominau comertul naval si au introdus cultivarea la scara mare a cafelei in coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi si Bali. Cafeaua a ajuns in America Latina cateva decenii mai tarziu cand francezii au adus o planta de cafea in Martinica. La jumatatea secolului 19, o boala rara a plantelor s-a raspandit prin plantatiile de cafea din Asia de sud-est si culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producatoare de cafea, onoare pe care o detine si astazi.

Este interesant ca, desi cafeaua este originara din Africa, cultivarea arborelui in aceasta parte a lumii este relativ recenta. De fapt, plantatorii britanici au fost cei care au reintrodus cresterea cafelei in Africa, chiar dupa Primul Razboi Mondial, infiintand plantatii in zone care ofereau un climat si un sol propice infloririi arborelui.

În 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafeţe din ce în ce mai mari. Devine în scurt timp una dintre resursele economice principale ale tarii.

La 1773 cafeaua este proclamată băutura naţională a Statelor Unite ale Americii.

În 1822, în Franţa, este construit primul aparat pentru cafea expresso.

Hills Bros, la 1900 începe ambalarea în vid, chimistul Satori Kato obţine prima cafea solubilă.