Sfânta Treime în Noul Testament

INTRODUCERE

SFINTA TREIME - "Asadar, in primul loc, sa fie pusa ca temelie in sufletul vostru, dogma despre Dumnezeu" , indeamna Sfintul Chiril al Ierusalimului, pe cei care se pregateau sa devina crestini prin Taina Botezului.

Intr-adevar, credinta in Dumnezeu-Sfinta Treime constituie invatatura fumdamentala si specifica a Bisericii Crestine. Crezul ortodox niceo-constantinopolitan, in care se rezuma traditia Bisericii apostolice si patristice, are in centrul lui marturisirea ca Dumnezeu este Unul in fiinta Sa dumnezeiasca si intreit in persoanele Sale: "Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul... Cred in unul Domn Isus Hristos... Cred In Duhul Sfint". Orice rugaciune crestina, lauda, taina sau slujba bisericeasca incepe si sfirseste cu invocarea Sfintei Treimi: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh"... "Ca Tie se cuvine toata marirea, cinstea si inchinarea, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh".

Credinta intr-un singur Dumnezeu personal - monoteismul - este invatatura principala care s-a descoperit in Vechiul Testament (Iesire XX, 2-3; Deut.VI, 4; Isaia XLIII, 10-11) si care s-a pastrat si in Noul Testament (Marcu XII, 29; Ioan XVII, 3). Existenta lui Dumnezeu , ca fiinta creatoare a intregului univers si prezenta in creatia Sa, este afirmata chiar in primul verset al Sfintei Scripturi: "La inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamintul" (Fac.I, 1). Dumnezeu exista prin Sine, fiind insasi existenta cea adevarata si proprie: "Eu sint Cel ce sint" (Iesire III, 14). Firea si suflarea intreaga exista si se mentine in existenta, prin puterea si atotprezenta lui Dumnezeu: "Nu umplu eu, oare, cerul si pamintul?" (Ieremia XXIII, 24). De aceea, cel ce priveste creatia cu ochii credintei, vede in ea urmele prezentei lui Dumnezeu: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea miinilor Lui o vesteste taria" (Ps.XVIII, 1-2).

CUPRINS

A. SFANTA TREIME IN NOUL TESTAMENT

In Noul Testament, Dumnezeu Se arata in persoana Fiului Sau, persoana istorica a lui Iisus Hristos . Gratie Cuvantului intrupat ni s-a reve¬lat taina voii lui Dumnezeu ascunsa inainte de toate veacurile ( Efes. 1, 25).

Pe de o parte, in Noul Testament, teismul din Vechiul Testament este afirmat si dezvoltat. "Exista un singur Dumnezeu" (Fapte 3, 30), "Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si in toate" (Efes. 4, 6). Dumnezeu pe care-L adora crestinii, adica "Parintele Dom¬nului nostru Iisus Hristos" (Efes. 3, 14), "Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos" (II Cor. 1, 3) nu este "alt" Dumnezeu, ci Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor lui Moise si ai poporului evreu (cf. Fapte 3, 13 ; 7, 32 ; cf. les. 3, 6) .

Pe de alta parte, Noul Testament arata ca Dumnezeul unic si vesnic in persoana Fiului Sau, intra in istorie intrupandu-Se in Iisus Hris¬tos. Iisus Hristos nu este un trimis sau un profet, ci Fiul insusi. Toate cele trei Persoane sunt prezente: Tatal , care inta¬reste prin glasul Sau din cer ca : "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit" ; Duhul Sfant, care, in chip de porumbel, Se pogoara peste Iisus ; Fiul, care, desi fara de pacat, primeste sa fie botezat de Ioan "ca sa se implineasca toata dreptatea" (cf. Matei 3, 16-17).