Cerșetorii români

Cersetorii romani la 1800

“Un regulament al Mitropoliei stabilea normele morale ale cerşetoriei; astfel, cerşetorilor nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, căci asta ar însemna hoţie, ci, după ce primea pomană, milogul trebuia să plece din faţa bisericii ca să lase locul altuia. Nu aveau voie să-şi scociorască rănile, căci asta este înşelăciune; în sfârşit, cei ce se luau la ceartă în faţa bisericilor erau şterşi de pe lista adevăraţilor cerşetori, ţinută la zi de către staroste, pentru cutia milelor de la Mitropolie.”Sursa: Neagu Djuvara - Între Orient şi Occident

Viata „Micului Paris" nu seamana însa deloc cu cea a marii metropole europene. De la anotimpuri la oameni, totul este neobisnuit aici. Unul dintre elementele pitoresti al Bucurestiului este mahalaua.  În loc de suburbii occidentale sau orasele, asistam mai degraba la un fenomen fizic de degradare de la Occident la Orient. De la casele înalte si înghesuite din centru, construite dupa arhitectura occidentala, Bucurestiul se dilueza încet în case scunde sfârsind la periferie cu cocioabele sau bordeiele de chirpici ale tiganilor. „Mahalaua este regatul ruinelor, este Orientul care nu-si îngroapa cadavrele, care nu-si matura gunoaiele“ (Paul Morand)

Bucurestiul este cel care intoare spatele Europei Occidentale, dar si celei Balcanice, este o lectie de viata care te invata sa te adaptezi la toate, chiar la imposibil, urmand o cura de nepasare, deoarece toate lucrurile aici au valoare relativa si trecatoare….

Bucurestiul – dulce mahala!!!

De-a lungul vremurilor, cersetoria a devenit un fenomen social complex, tema de reflectie pentru filosofie, subiect de studiu pentru sociologi si psihologi si chiar o masura de impartit fericirea vesnica pentru cei ce se ingrijesc de mantuirea sufletelor provaduind ca „fericiti vor fi cei milostivi pentru ca aceia se vor milui”. Din acest punct de vedere, cersetoria, ca si prostitutia, este un rau necesar. Intr-o actiune de curatire sufleteasca, cersetoria un debuseu pentru mila de aproapele nostru. Aproape ca nu este om care sa nu fi simtit ca sufletul i se curata de egoism dupa ce a aruncat un banut in mana intinsa de pe marginea drumului.