Autoritățile Administrației Publice

Autorităţile publice care pun în practică deciziile luate în cadrul activităţii executive sunt identificate sub numele de „autorităţi ale administraţiei publice”. Acestea sunt împărţite în autorităţi publice de stat (centrale) şi autorităţi ale administraţiei publice locale. Pentru realizarea sarcinilor ce le revin acestea au posibilitatea de a folosi forţa publică a statului cu care sunt înzestrate.

Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe care îl promovează. Administraţia publică centrală îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală – Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general – naţional , cea locală promovează înteresul localităţii respective.

Autorităţile administraţiei publice de stat (centrale) sunt:

-Guvernul;

-Administraţia de specialitate: ministerele, autorităţile administrative autonome, serviciile publice deconcentrate;

-Prefectul.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt:

-Consiliul judeţean;

-Consiliul local;

-Primarul;

-Serviciile publice locale.

Autorităţile publice, sunt orice structuri publice (instituţie, serviciu, regie autonomă, etc), centrale sau teritoriale, cu sau fără personalitate juridică, cu conducere colegială sau unipersonală, înfiinţate prin lege sau pe baza legii, indiferent de sursa de finanţare, care acţionează cu putere publică. Sunt asimilate autorităţilor publice şi le sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură administrativă, asociaţiile şi fundaţiile de utilitate publică, precum şi orice alte persoane sau structuri private, în măsura în care acţionează cu putere publică în vederea satisfacerii unui interes public, în temeiul legii sau a unui act administrativ.

Serviciul public este activitatea organizată sau autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes public. Serviciul public trebuie prestat în mod continuu şi transparent, trebuie să fie accesibil tuturor şi nediscriminatoriu pentru destinatarii săi.

Organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare

În baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe nr. 76/2005, începând cu 01.04.2005 a luat fiinţă Direcţia Poliţia Comunitară ca serviciu public, având la bază Legea nr.371/2004 si Hotarârea de Guvern nr. 2295/2004.

Cu data de 01.10.2005 Consiliul Local, prin H.C.L. nr. 150, aprobă înfiinţarea Poliţiei Comunitare ca structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local.

Poliţia Comunitară a Municipiului Sf. Gheorghe este înfiinţată, organizată şi funcţionează, în baza prevederilor Legii nr. 371 din 20.09.2004, a Hotărârii Guvernului nr.2295/2004 şi a prevederilor prezentului Regulament, ca serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local şi sub conducerea Primarului Municipiului Sf. Gheorghe.[HCL nr.150, art.1]

Poliţia Comunitară este o structură administrativă, aflată în subordinea primarului, care pune în aplicare legislaţia dată în competenţă şi dispoziţiile primarului, strict orientate catre comunitatea locală.

Înfiinţarea Poliţiei Comunitare în Sf. Gheorghe este o consecinţă firească a amplelor schimbări care s-au produs la nivelul întregii societaţi prin aderarea la valorile europene şi euro-atlantice, respectiv a descentralizării administraţiei publice. Descentralizarea reprezintă procesul transferului de autoritate şi responsabilitate administrativă şi financiară de la nivel central la nivel local. Termenul "descentralizare" semnifică ideea unei colectivităţi locale înglobate în altă colectivitate mai vastă, dar care se administrează autonom. Descentralizarea reprezintă instrumentul principal de eficientizare a serviciilor publice şi de sporire a calităţii acestora.

Descentralizarea administrativă prezintă numeroase avantaje, fapt pentru care este apreciată ca fiind "democraţia aplicată în administraţie" Descentralizarea presupune atât transferul de competenţe de la nivelul administraţiei centrale către cea locală, cât şi transferul de funcţionari publici din cadrul administraţiei centrale către cele regionale.