Realizarea unui plan de implementare a deciziei de politică publică - violența în scoală

Problema de politica publică aleasă este cea în legătură cu violența în școli, care după părerea mea reprezintă un fenomen destul de răspândit în România. Copii sunt afectați de violența verbală în fiecare zi, la școală, pe stradă și chiar acasă, într-o proporție covărșitoare. Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile. Bineînțeles că violența verbală poate fi precedată de cea fizică, care ce reprezintă o problemă mult mai gravă. Există un nivel de indisciplină inerent în şcoli, ca rezultat al faptului că elevii sunt la o vârstă la care sunt tentaţi să treacă peste reguli, iar această indisciplină poate duce la un comportament violent. Lipsa modelelor sociale, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia putând fi tentaţi să imite acţiunile văzute la televizor. Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. Pentru evitarea acestor tipuri de violenta este nevoie prezenta unui psiholog in fiecare scoala care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi necesitatea educării părinţilor. Rolul prevenţiei violenţei: întărirea personalităţii, toleranţă, promovarea creativităţii şi sprijinirea dezvoltării individuale. Scopul acestei analize este de a reduce cazurile de violenta in scoli, prin aplicarea metodelor existente, cum ar fi educarea elevilor, profesorilor si incercarea de a impiedica ca violenta sa mai i-a amploare.

Bineînțeles pentru orice problemă există și o soluție, în cazul nostru pot exista mai multe soluții pentru prevenirea violenței în școală. Avem ca exemplu cîteva tipuri de activități de prevenire a fenomenelor de violență, pe care le putem considera ca fiind alternative:

• Implicarea comitetului de părinți în organizarea unor activități de prevenire și combatere a fenomenului violenței;

• Dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul clasei, dezvoltarea abilităților de comunicare, dezvoltarea de conflicte;

• Acțiuni de conștientizare de către elevi a efectelor negative ale violenței;

• Organizarea întâlnirilor cu autoritățile de poliție;

• Organizarea cu părinții a unor activități având ca scop prevenirea violenței școlare;

• Schimbul de experiență între școli pe tematica prevenirii violenței;

• Existența unui psiholog în cadru școlii care să ajute la educarea atât a elevului cât și al cadrelor didactice sau al părinților;

• Implicarea/participarea elevilor în programe care duc la prevenirea violenței;

• Sancționarea actelor de violență prin sistarea alocației de stat;

• Întocmirea unui cazier școlar care ar trebui să pornească de la modificarea legislației precum și modificarea regulamentului școlar de ordine interioară;

• Creşterea transparenţei evaluării rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul diminuării tensiunilor care conduc la apariţia unor situaţii de violenţă (între elevi şi profesori sau între elevi); monitorizarea la nivel instituţional a cadrelor didactice care utilizează notarea ca mijloc de sancţionare a comportamentelor sau atitudinilor elevilor, în scopul corectării acestor situaţii.

Instrumentele de politică publică folosite în procesul de formulare a alternativelor sunt clasificate prin utilizare ca și criteriu de departajare a nivelului de implicare a statului. Astfel avem instrumente cu nivel minim de implicare a statului: familia și comunitatea, organizațiile non-guvernamentale; instrumente cu nivel maxim de implicare a statului: legislația, companiile publice; și instrumente cu nivel mediu de implicare a statului: campaniile de informare și convingere, etc.

Instrumentele cu implicare minimă a statului, în cazul nostru, sunt valabile pentru alternativele menționate mai sus ca, educația copilului în mediul familial, sau programele derulate de către diferite organizații non-guvernamentale cu scopul prevenirii violenței prin implicarea elevilor, părinților și profesorilor în diverse activități educaționale.

Ca și intrumente cu implicare maximă a statului sunt corespondente alternativelor privind modificarea legislației (sistarea alocației școlare, introducerea cazierului școlar), regulamentelor școlare (focalizarea atenției și prevenirea actelor violente asupra activităților ca și sportul, sau acordarea unei importanțe mai mari asupra studiului teologic) prin sancționarea drastică a actelor de violență în instituțiile de învățământ, realizabile numai în cazul în care reducerea gradului de violență nu este atinsă prin alte mijloace mai ușoare. Aceste două alternative reprezentând măsuri extreme luate de către stat, dupa cum am spus dacă prin folosirea altor metode nu se reușește reducerea gradului de violență.