Tratatul de Guvenanță Fiscală

Capitolul 1: Metodologie

1.1 Prezentare generala

Tratatul de guvernanţă fiscală a apărut ţinând seama de faptul că necesitatea pentru guverne de a menţine finanţele publice solide şi sustenabile şi de a împiedica evoluţia deficitului administraţiei publice spre un nivel excesiv prezintă o importanţă vitală pentru garantarea stabilităţii zonei euro în ansamblu şi că, prin urmare, se impune introducerea unor reguli specifice, inclusiv a unei „reguli privind un buget echilibrat” şi a unui mecanism automat pentru realizarea acţiunilor corective necesare.

Prin acest tratat , părţile contractante convin, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, să consolideze pilonul economic al uniunii economice şi monetare prin adoptarea unui set de reguli care au ca scop promovarea disciplinei bugetare prin intermediul unui pact bugetar, consolidarea coordonării politicilor lor economice şi îmbunătăţirea guvernanţei în zona euro, sprijinind astfel atingerea obiectivelor Uniunii Europene privind creşterea economică durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitatea şi coeziunea socială.

Astfel, prin acest tratat se are in vedere supravegherea mai amplă a dezechilibrelor macroeconomice şi punerea în aplicare eficientă a acesteia prin sancţiuni şi stimulente. Prin urmare, aplicarea unei supravegheri macroeconomice mai eficiente pentru a evita apariţia unor dezechilibre grave şi a unor divergenţe persistente în materie de concurenţă necesită efectuarea unor evaluări periodice şi introducerea unui mecanism de alertă. În momentul în care se declanşează o alertă, Comisia va efectua o analiză specifică a situaţiei din ţara respectivă şi va adresa Consiliului recomandări privind mijloacele de contracarare a acestor dezechilibre. De asemenea, Comisia ar putea adresa direct statului membru în cauză un avertisment. În cazurile deosebit de grave, Comisia ar putea recomanda ca statul membru respectiv să fie declarat ca fiind într-o "situaţie de dezechilibru excesiv", ceea ce ar declanşa componenta corectivă a mecanismului de supraveghere.

1.2 Perspectiva abordata

In proiectul nostru am optat pentru o viziune supranaţionalistă. Se spune că Tratatul merge către salvarea statului, a structurilor statului şi nu încurajează suficient afacerile private, nu duce către liberalizare. Tratatul trebuie să încerce sa repare designul uniunii monetare şi designul UE. UE are defecte de design. Important este ca acum să repare acest design pentru a viabiliza uniunea monetară.

În Tratat se vorbeşte şi despre ameliorarea coordonării politicilor economice, deci încearcă să împingă structura de guvernanţă a Uniunii către mai multă integrare, nu e doar un tratat fiscal. El exprimă o realitate. Preia prevederi de bază, care existau şi în alte acte normative ale Uniunii Europene. Ce aduce el nou e această realizare, şi anume că o uniune monetară, dacă nu se bizuie pe disciplinarea execuţiilor bugetare efective, care ar include şi sancţiuni, are o funcţionare extrem de precară.

Conform acestui tratat părţile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administraţiei publice. Obiectivele pe termen mediu ar trebui să fie actualizate în mod regulat pe baza unei metode stabilite de comun acord, ai cărei parametri principali ar trebui de asemenea revizuiţi cu regularitate, reflectând în mod adecvat riscurile datoriilor explicite şi implicite pentru finanţele publice, în conformitate cu obiectivele Pactului de stabilitate şi creştere.

In concluzie, acest tratat se bazeaza pe doua concepte solidaritate si responsabilitate. Astfel se urmareste sporirea responasabilitatii fiecarei tari in parte si totodata cresterea solidaritatii pe care o are fiecare stat fata de intregul grup.