Servicii Publice de Transport - Metrorex

Un sistem de metrou este o formă de transport urban care utilizează trenuri. În majoritatea cazurilor, a porțiune significantă a șinelor sunt subterane. În tări vorbitoare de engleză, aceste sisteme se numesc frecvent “subway” sau “underground” iar în țări vorbitoare de limba germană se numesc “U-Bahn”.

Sistemul este urban și folosește trenuri electrice

Sistemul este total independent de alt trafic

Sistemul are o frecvență mare de serviciu

În anul 1908, un tânăr student, Dimitrie Leonida, care avea să devină o somitate inginerească de talie europeană, își alegea ca temă a diplomei sale de licență proiectul construcției unui metrou în București. Primele tentative de a construi un metrou în București datează din anii 1909 – 1910, când se negocia cu firma Siemens & Halske din Belgia, concesionarea construirii liniilor de tramvai. Inginerii Dimitrie Leonida și Elie Radu, membri ai Consiliului Tehnic al Bucurestiului, propuneau construirea metroului, deoarece sumele cerute de firma belgiană pentru liniile de tramvai erau foarte mari și ar fi putut acoperi costurile metroului.

Propunerea a fost reluată intre anii 1936 – 1940, când în București au fost întreprinse ample lucrări de modernizare. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a blocat și această inițiativă. În caz de război, s-a avut în vedere construirea la adâncimi între 20 și 40 m pentru folosirea pe post de bunkere dar aceasta ar fi implicat costuri foarte mari, imposibil de acoperit de o economie șubredă.

Ritmul de construcţie în această primă etapă a fost de 2 km pe an, ceea ce în mod absolut nu înseamnă prea mult, dar faţă de o lucrare în premieră pe ţară, a fost un ritm bun. În scurt timp metroul s-a realizat într-un ritm de 4 km pe an, mult mai bun decât media înregistrată pe glob, doar metroul din Capitala Mexicului a adus un ritm superior, de 5,5 km pe an.