Apele internaționale

Ape internaţionale este un termen din legislaţia maritimă, care desemnează zonele maritime din afara apelor teritoriale ape în raport cu care un stat este riveran împreună cu alte state; ape care intră sau trec peste graniţele unui stat; apele pentru care interesele unor state străine au fost recunoscute şi garantate prin convenţii internaţionale.

În Evul Mediu, un număr de puteri maritime şi-au declarat suveranitatea asupra unor largi zone din apele internaţionale. Primul care a propus ca în timp de pace apele internaţionale să fie folosite de toate naţiunile a fost Hugo Grotius (1609). Iniţiativa sa a devenit un principiu acceptat al dreptului internaţional abia în secolul XIX. Activităţile permise în apele internaţionale sunt navigaţia maritimă, pescuitul, instalarea de cabluri şi conducte submarine şi survolarea cu aparate de zbor.

REGLEMENTAREA CURSURILOR DE APĂ INTERNAŢIONALE

Articolul X, pct.1, lit.a din Regulile de la Helsinki angajează responsabilitatea statului, respectiv obligaţia de a acţiona împotriva oricărei poluări ce cauzează vreun prejudiciu substanţial pe teritoriul statului , indiferent dacă prejudiciul rezultă din activitate publică ori a părţilor private, situate în interiorul graniţelor proprii.

Cât priveşte reducerea poluării existente, dacă un stat nu reuşeşte să ia măsurile ce se impun, “lui I se cere promt să treacă la negocieri cu statul lezat în vederea ajungerii la o situaţie echitabilă.”

Dintre convenţiile internaţionale existente în acest domeniu menţionăm:

* Proiectul de convenţie europeană asupra protecţiei cursurilor de apă internaţionale împotriva poluării (Strasbourg 1973)

În baza convenţiei, părţilor le revine o serie de obligaţii speciale.Astfel, este prohibită sau limitată deversarea unor substanţe dăunătoare din listele A şI B.

Lista A sau “lista neagră“ cuprinde “ substanţe neabismuit dar vătămătoare” a căror deversare este în principal oprită. Excepţional pentru acestea este nevoie de o autorizaţie eliberată de autorităţile naţionale competente. Lista B este “lista cenuşie” şI cuprinde substanţele vătămătoare a căror deversare este limitată constituind obiectul unor reglementări naţionale.

* Tratatul asupra apelor de frontieră, Washington 1909, dintre SUA şI Canada

* Declaraţia privind cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi şI îndeosebi al protejării apelor Dunării împotriva poluării (10 12 decembrie 1985)

În acest sens, guvernele statelor dunărene se vor strădui să procedeze la controlul sistematic al calită2ii apelor Dunării.

* Convenţia relativă la protecţia Rhinului contra poluării chimice

* Convenţia privind protecţia apelor râului Tisa şI a afluenţiloracestuia împotriva poluării (1986)

În cazul unei poluări accidentale sau naturale părţile contractante vor lua măsuri pentru limitarea urmărilor poluării.

* Convenţia privind protecţia cursurilor de apă transfrontaliere şI a lacurilor internaţionale , Helsinki, 14 martie 1992.

Părţile vor lua măsuri legale, administrative, economice, financiare şI tehnice pentru a asigura prevenirea emisiilor de poluanţi, protejarea apelor transfrontaliere şI apărarea ecosistemelor.

* Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şI utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, Sofia, 29 iunie 1994.

Părţile vor coopera în problemele fundamentale ale gospodăririi apelor cu prioritate a apelor Dunării şI bazinului său hidrografic.

Protejarea juridica a mediului marin prin reglementari international:

Sub egida Natiunilor Unite s-au organizat si desfasurat o serie de manifestari la nivel mondial menite sa sensibilizeze guvernele si populatia cu privire la necesitatea prezervarii si protejarii mediului marin, elaborandu-se numeroase Conventii si tratate internationale in acest sens.

Astfel, amintim:

Conventia O.N.U. privind dreptul marii, din 1982, de la Montego Bay, este in prezent cadrul juridic general al cooperarii internationale cu privire la:

- protectia si prezervarea mediului marin;

- conservarea resurselor hidrologice marine;

- prevenirea poluarii si supravegherii efectelor poluarii;

- obligatia de a nu transfera pagubele dintr-o regiune in alta;

- asistenta pentru statele in curs de dezvoltare in domeniul stiintei si tehnologiei, etc.