Bisericile de lemn din Maramureș

Biserica Intrarea Maicii Domnului in Biserica

din Barsana

Biserica din Bârsana poarta hramul Intrarea in biserica a Maicii Domnului si dateaza din 1720.

Barsana este una din cele mai mari comune din Maramures si unul din cele mai importante sate de pe Valea Izei. Biserica este foarte întunecata înauntru. Pronaosul foarte mic si foarte jos nu are nici o fereastra. Naosul este mult mai spatios, cu o bolta înalta, dar nici aici nu intra multa lumina.

Termenul ‘bârsan’ denumeste un cioban care îsi tine oile cu lâna bogata si lunga, cuvântul devenind un prenume în timpurile medievale. Satul Bârsana a fost în proprietatea cneazului Stanislau, fiul lui Stan Bârsan, atestat în documente între 1326 si 1346. Trebuie ca pâna atunci manastirea sa fi existat de câteva secole, dupa cum un document din 6 noiembrie 1405 atesta existenta unui câmp al manastirii. Biserica a fost folosita în scopuri monahale pâna în 1791, când manastirea a fost desfiintata.

În 1802, satenii au hotarât sa mute biserica nefolosita în mijlocul comunitatii lor. Biserica sta acum pe o colina, înconjurata de o livada, si este una din cele opt biserici aflate pe Lista Mostenirilor Internationale a UNESCO.

Ea a fost construita din grinzi mari din stejar, pe o fundatie din blocuri masive de piatra. Are un plan dreptunghic, cu o absida poligonala în altar, care este un pic mai îngust decât corpul principal al edificiului. Deasupra pronaosului se afla turla, care nu este foarte înalta, dar înca da un aer gratios întregului. În dreptul fatadei vestice, se afla un portal cu doua caturi, fiecare cu stâlpi care formeaza bolti rotunjite. Portalul a fost adaugat în 1900. Acoperisul cu doua stresini acopera partea principala a bisericii, iar cel care acopera altarul este mai jos si cu o singura streasina. Acoperisul greoi e sprijinit de console, capetele bârnelor de sus ale peretilor, taiate în forme decorative. O frânghie rasucita sculptata înconjoara biserica chiar sub ferestrele mici

Naosul este mult mai spatios, cu o mare bolta, dar nici aici nu prea intra lumina. În josul peretilor sudic si nordic, se afla câte o fereastra mai mare, iar pe fiecare perete câte doua ferestre mai mici, sus, între cele doua stresini ale acoperisului. Altarul are din nou mai putin spatiu, cu trei ferestre mici, spre nord, sud si est câte una. Chiar daca ele înca sunt foarte mici, ferestrele au fost largite în 1900, în aceeasi perioada în care a fost adaugat portalul. Din cauza aceasta, picturile murale din jurul geamurilor au fost distruse.

O inscriptie murala din naos marturiseste ca Hodor Toader a pictat peretii în 1806. picturile erau facute din bucati textile, fixate pe pereti si acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul în timpul acelei perioade.

Scenele, mai ales cele din naos si altar, au fost influentate de stilurile baroc si rococo, care au început sa se împrastie în Transilvania în timpul ultimului sfert al veacului al XVIII-lea. Pictorul a folosit medalioane pentru scenele de pe pereti, iar bolta din naos este tratata fara constrângeri. Sentimentul de spatiu luminos este creat de culorile care domina, alb, albastru, rosu si verde ocru. Mai ales calitatea picturilor a facut ca ea sa fie inclusa în Lista Internationala a Mostenirilor.

O particularitate a construcţiei este acoperişul cu streaşină dublă. Frescele interioare au fost pictate în stil baroc. Pereţii lateralii ai naosului înfăţişează scene atât din vechiul, cât şi noul Testament. De o frumuseţe aparte sunt reprezentările celor de îngeri şi ale heruvimilor cu o mulţime de ochi care le acoperă trupruile, sugreând faptul că ei văd totul. În 1999, biserica a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Locatie: Bârsana, Sighetu Marmaţiei