Județul Caraș-Severin

În decursul îndelungatei sale istorii, Caraş – Severinul, străveche vatră de permanenţă şi continuitate românească, s-a impus prin frumuseţea şi bogăţia locurilor, prin hărnicia şi priceperea oamenilor, dintotdeauna statornici aici, ce cu abnegaţie, dragoste şi pasiune au contribuit la dezvoltarea sa în timp, spre prosperitate şi progres.

Fondul morfoturistic

Limitele judeţului Caraş - Severin

Limita nordică, spre judeţul Timiş, se întinde de la culmea Blăuca şi până la izvoarele văii Cinca, străbate culmea principală a dealurilor Sacoş - Zăgujeni. La Scăiuş, limita se îndreaptă brusc spre nord, revenind apoi la direcţia iniţială pe care o păstrează până la localitatea Zorile, unde se abate din nou spre nord pentru ca să traverseze, în continuare valea Timisului şi să urce în Dealu Pocainului (622 m) din munţii Poiana Ruscă. De aici limita primeşte o direcţie sud-est pâna la regiunea de izvoare a văii Vârciova, de unde se îndreaptă spre nord-est până la Vf.Padeş ( 1374 m), apoi spre est până la Vf.Rusca (1355 m), unde începe limita cu judeţul Hunedoara. Limita estică coboară din Vf. Ruscă spre sud-est, trecând peste Vf. Fagul (1041 m) şi ajungând la Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m), părăseşte Munţii Poiana Ruscă, îndreptându-se spre sud.Urcă culmea principală a Munţilor Ţarcu, trecând prin Vf. Petreanu (1895 m) şi Vf. Pietrii (2192 m), străbate valea Râului Şes şi ajunge în Munţii Godeanu, unde trece prin Vf. Branu (2026 m) şi Vf. Gugu (2291 m). La sud de Vf. Gugu începe limita cu judeţul Gorj se îndreaptă spre sud-est, trecând peste Vf. Godeanu, apoi taie din nou valea Râului Şes şi ajunge în Vf.Dobrii (1928 m) din M.Cernei. Mai apoi limita se îndreaptă spre sud-est, urmând un traseu pe culmea dintre văile Olanu Mare şi Craiova până la locul numit ,,La Schit”, unde începe hotarul cu judeţul Mehedinţi. Limita sudică poate fi urmărită din Valea Cernei către Munţii Almăjului, până la Vf. Cherbelezu (1102 m), arcuindu-se apoi spre Dunăre şi urmând culmea pe care se află Vârfurile Omeniscu Mare (897 m) şi Urzica (873 m), ajunge la Dunăre în aval de Cozla.

Stuctura geologică şi relieful Aproape întreg teritoriul judeţului Caraş - Severin aparţine ca şi structură geologică orogenului Carpaţilor Meridionali, care este constituit din două unutăţi geotectonice principale: Autohtonul Danubian şi Cristalinul Getic care suportă cuverturi sedimentare. Autohtonul Danubian se întâlneşte în partea sudică şi sud-estică a judeţului, reprezentând unul dintre nucleele vechi ale cristalinului carpatic. El suportă către partea superioară trei zone principale de sedimentare: zona Drencova, zona Svinecea - Sviniţa şi zona Presacina. Cristalinul Getic se întâlneşte în zona nordică, centrală şi nord-estică a judeţului, fiind constituit din două serii cristaline: seria mezocatazonală de Semenic şi seria epizonală de Locva -Poiana Ruscă. Zona Reşiţa - Moldova Nouă orientată NNE - SSV, este constituită în special din calcare jurasice şi cretacic inferior, iar în carbonifer şi liasic sunt cantonate importante zăcăminte de huilă. Magmatismul laramic, de vârstă paleocenă, este reprezentat prin banatite- întâlnite la Ocna de Fier , Dognecea, Surduc, Oraviţa, Ciclova, Ilidia, Sasca Montană şi Moldova Nouă. În ceea ce priveşte relieful judeţului Caraş-Severin, acesta se caracterizează printr-o mare diversitate: 65,4% din suprafaţă o constituie relieful muntos, 16,5% relieful depresionar, 10,8% dealurile şi 7,3% câmpiile.

Munţii Această treaptă de relief este reprezentată prin Munţii Banatului, partea vestică a Carpaţilor Meridionali ( M.Ţarcu, M.Godeanu, M.Cernei şi M.Mehedinţi) şi prin M. Poiana Ruscă- sectorul de sud al acestora- ce aparţin, de fapt, Munţilor Apuseni. Masivul Poiana Ruscă se înalţă sub forma unui bloc deasupra zonelor depresinare învecinate. În teritoriul Caraş-Severinului sunt situate doar culmile sud-vestice ale masivului, în care predomină şisturi cristaline, dar se întâlnesc şi suprafeţe ocupate de calcare şi dolomite cristaline sau sedimente cretacice (gresii, marne).In partea centrală a masivului se găsesc vârfurile Padeş(1374 m) şi Ruscă (1355 m) din care pornesc radiar, spre periferie, culmi prelungi şi netede. Munţii Ţarcu, situaţi în partea vestică a Carpaţilor Meridionali, sunt delimitaţi de culuarul Timişului la vest, culoarul Bistrei şi depresiunea Haţegului, la sud,văile Hidec, râul Şes şi Râul Mare la sud-est. În aceşti munţi se pot separa trei subunităţi: Masivul Petreanu - cu înălţimea maximă în Vf. Pietrii (2192 m); Masivul Ţarcu - care culminează în Vf. Ţarcu (2190 m) şi masivul Muntele Mic cu înălţimea de 1802 m în vârful cu acelasi nume. Masivul Petreanu alcătuit din şisturi cristaline şi granit, prezintă două culmi principale perpendiculare, culmea orientată SV – NE având cele mai mari înălţimi în vârfurile Custurii (2093 m), Blojul (2165 m), Pietrii (2192 m), şi Petreanu (1895 m). Din Vf. Pietrii se îndreaptă spre NV o altă culme principală cu vârfurile Cununii ( 2105 m), Murgani (1964 m), Sturu (1823 m) şi Zănoaga (1595 m). Masivul Ţarcu, alcătuit din şisturi cristaline, granite şi roci sedimentare prezintă mai multe culmi care se desprind din Vf. Ţarcu, spre NE există o culme pe care se găsesc vf. Căleanu (2190 m), Mătania (2160 m) şi Baicu (2123 m), iar spre NV porneşte culmea Jigorei care face legătura cu Muntele Mic, printr-o ramificaţie cu culmea Pleşa ( 1413 m). Pe Pârâul Lung şi Hideg s-au format depresiunile Poiana Plopului şi Poiana Ruscă.

Masivul Muntele Mic, alcătuit din şisturi cristaline, străpunse de granite atinge înălţimea maximă în Vf. Muntelui Mic (1802 m) din care se desprind culmi împădurite. La confluenţa Bistrei-Mărului cu Şucu se dezvoltă depresiunea Poiana Mărului în care se găseşte staţiunea cu acelaşi nume.Pentru Munţii Ţarcului este caracteristică prezenţa circurilor glaciare în regiunea de izvoare a Bistrei Boului, a Văii Pietrei şi a Văii Peceneaga sau din partea înltă a masivului( Groapa Căleanului, Căldarea Şuculeţului, Căldarea Izvorului, Căldarea Mutătoarea).

Munţii Godeanu sunt alcătuiţi din şisturi cristaline puternic metamorfozate peste care se găsesc roci sedimentare. Pe teritoriul judeţului Caraş-Severi se găseşte numai partea estică a acestora cu Vf.Olanu ( 1991 m), din care pornesc culmi radiare. În zona de nord a Vf.Godeanu ( 2229 m) s-au format văi glaciare (Gropiţa, Cârnea), iar spre sud, circuri glaciare (Godeanu, Balmoşu). Din Muntele Moraru se desprinde culmea Moraru –Gugu, care atinge înălţimea maximă în Vf.Gugu (2291 m) şi se termină spre Branu( 2026 m).