Transportul Feroviar - Vagonul Restaurant

INTRODUCERE

Prin transport pe căile ferate române, se înţelege orice deplasare de persoane sau bunuri realizată cu vehicule feroviare de către operatori de transport pe infrastructura feroviară. Transportul feroviar, precum şi serviciile conexe acestuia sunt considerate activităţi de transport feroviar.

Principalele elementele componente ale procesului de transport feroviar sunt:

- căile ferate;

- locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune;

- vagoanele, respectiv mijloacele de transport propriu-zis.

În majoritatea ţărilor in care transpoturile feroviare au o importanţă deosebita, se depun eforturi susţinute pentru îmbunatăţirea calităţii serviciilor oferite calătorilor în materie de confort şi reducere a timpului de transport. În acelaşi timp, se continua modernizarea si diversificarea serviciilor pentru a le adapta din ce in ce mai bine exigenţelor principalelor segmente ale cererii. Serviciile feroviare între orase, transferurile de noapte, serviciile tren-auto, etc. sunt tot mai mult folosite. La nivel internaţional îmbunatăţirea serviciilor feroviare este realizată prin simplificarea orarelor, siguranţa transportului cu trenul pe rutele naţionale, cele mai bune informaţii furnizate călătorilor, tarife convenabile pentru diferite categorii de turişti, forme simple pentru rezervarea si procurarea biletelor de călătorie.

Cu toate acestea, se apreciază ca transporturile feroviare sunt relative rămase în urma în raport cu celelalte mijloace de transport. Totuşi, ţinând cont de ponderea importantă a transporturilor feroviare în totalul circulaţiei turistice, in afara rezolvării problemelor operaţionale specifice se are in vedere asigurarea în timpul călătoriei cu trenul a tot ceea ce poate face voiajul mai agreabil.

Vehiculele feroviare cele mai importante sunt locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune şi vagoanele, respectiv mijloacele de transport propriu-zise. Împreună, acestea formează trenurile de marfă, de călători sau mixte, care circula după un orar sau program prestabilit.

Transportul feroviar este realizat de operatorii de transport-persoane juridice, al caror principal obiect de activitate este prestarea de servicii de transport pe calea ferată.

Infrastructura căilor ferate române constituie proprietate publică a statului şi este formată din ansamblul elementelor necesare circulaţiei materialului rulant in scopul efectuării serviciului public de transport feroviar, in condiţii de sigurantă, potrivit tehnologiilor si reglementărilor specifice transportului feroviar. Transportul feroviar public se efectuează pe bază de contract de transport şi se delimitează strict de transportul feroviar în interes propriu, efectuat pentru activităţile proprii, cu mijloace de transport deţinute in proprietate sau închiriate.

Căile Ferate Române (CFR) este compania naţională de transport feroviar a României. CFR administrează a patra reţea feroviară din Europa ca volum de pasageri şi marfă. Reţeaua este integrată semnificativ cu alte reţele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri şi marfă. CFR, ca instituţie, a fost fondată în 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854.

CFR este împărţită în patru companii autonome:

- CFR Călători, responsabilă pentru servicii de pasageri;

- CFR Marfă, responsabilă pentru servicii mărfare;

- CFR Infrastructură, care administrează infrastructura pe reţeaua feroviară română;

- Societatea Feroviară de Turism, sau SFT, care administrează linii scenice şi de turism.

Sediul central al CFR este în Bucureşti, în Palatul CFR, situat în apropierea Gării de Nord. Compania are sucursale regionale în oraşele Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Constanţa, Galaţi, Iaşi şi Timişoara. Codul internaţional UIC este 53-CFR.

Elementele ansamblului care formeaza infrastructura căilor ferate sunt:

- liniile ferate deschise circulaţiei publice, terenul aferent pe care acestea sunt efectiv construite şi terenurile situate de o parte si de alta a axei caii ferate necesare exploatării, in limitele concrete stabilite prin standarde de stat si prin hotărâri ale Guvernului;

- lucrările de arta: poduri, tunele, viaducte etc., aferente liniilor ferate deschise circulaţiei publice;

- lucrările geotehnice de protecţie şi de consolidare, plantaţiile de protectie a liniilor ferate şi terenurile aferente pe care sunt amplasate;

- instalaţiile de siguranţă şi de conducere operativă a circulaţiei feroviare;

- triajele de reţea ale căii ferate şi terenurile aferente acestora;

- instalaţiile de electrificare, staţiile de transformare şi terenurile aferente acestora;

- instalaţiile de telecomunicaţii care asigură transmiterea informaţiei pentru siguranţa şi conducerea operativă a circulaţiei;

- clădirile care conţin numai instalaţii de centralizare, electrificare si telecomunicaţii feroviare, inclusiv construcţiile de orice fel destinate lor şi terenurile aferente;

- dotările care sunt utilizate pentru intreţinerea, repararea si modernizarea infrastructurii căilor ferate.

Funcţionarea infrastructurii cailor ferate române se asigură in mod neintrerupt prin:

a) asigurarea starii de funcţionare a tuturor liniilor, instalaţiilor şi celorlalte elemente ale infrastructurii la parametrii stabiliţi;

b) conducerea operativă a circulaţiei trenurilor şi permiterea manevrei;

c) indeplinirea ansamblului funcţiilor tehnice, comerciale, economice şi de reprezentare necesare. Parametrii elementelor infrastructurii căilor ferate române trebuie să corespundă normelor interne, internaţionale sau stabilite prin acorduri specifice din care România face parte.

Aceşti parametri trebuie să asigure compatibilitatea infrastructurii căilor ferate române, în întregul ei sau pe direcţii şi culoare de transport, cu ansamblul internaţional al căilor ferate feroviare.