Evaluarea riscului de creditare a întreprinderilor

O METODA PERFORMANTA DE EVALUARE A RISCULUI DE CREDITARE A ÎNTREPRINDERILOR

Bancile încadreaza agentii economici, care apeleaza la credite într-o categorie de bonitate, în functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obtinut prin adunarea punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil, determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata în functie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinând astfel standingul financiar al celui care a solicitat creditul.

În vederea minimizarii riscului de creditare bancile trebuie sa se asigure ca întreprinderile prezinta garantii suficiente în cazul în care nu pot rambursa creditele contractate.

Iata de ce consideram ca garantia este plasa de siguranta a creditorului, respectiv a bancii, în cazul în care debitorul creditat nu poate sa îsi onoreze datoria, în întregime si la timp. Exista doua tipuri principale de garantie si anume:

- un drept constituit legal, în favoarea creditorului, privind un activ sau mai multe, în posesia sau sub controlul debitorului.

- garantie din partea unui tert, în favoarea debitorului, echivalenta cu obligatia legala din partea garantului de a achita sumele cuvenite creditorului, daca debitorul nu reuseste sa onoreze datoria.

În acest context, analistul bancar trebuie sa tina seama, ca prim pas al prudentei, de modul în care se expune banca vis a vis de garantiile aduse de debitorul creditat. Apreciem util tabelul centralizator al riscurilor privind valorificarea garantiilor redat mai jos.

Tabel 1

Centralizator al riscurilor privind valorificarea garantiilor

Un alt element important al analizei riscului privind debitorul creditat îl reprezinta sectorul de activitate economica în care el opereaza. In acest scop se recomanda drept instrument de lucru urmatorul tabel, continând principalele riscuri la care se expune banca.

Tabel 2