Deciziile de finanțarea a investițiilor societăților comerciale

Deciziile legate de investiţiile de capital sunt unele dintre cele mai importante şi, în acelaşi timp, unele dintre cele mai critice tipuri de decizii care trebuie luate de managerii unei societati comerciale.

Societatile comerciale investesc anual sume importante în vederea realizării unor investiţii, care influenţează situaţia acestora pe perioade îndelungate. Dacă o decizie bună poate să aibă un impact pozitiv semnificativ asupra evoluţiei unei societati, o decizie proastă poate să aducă organizaţia respectivă în pragul falimentului.

Problemele finanţării societatilor comerciale, descrise de Balzac(1838) sunt şi astăzi în actualitate. Latura finanţării are o importanţă deosebită în actul investiţional. Finanţarea proiectelor de investiţii este o condiţie esenţială în vederea implementării lor.

Decizia de investiţii poate fi definită ca reprezentând procesul prin care resursele întreprinderii (materiale, financiare, umane etc.) sunt angajate în vederea realizării unor proiecte investiţionale destinate obţinerii unor profituri superioare în perioadele viitoare.

În funcţie de nivelul ierarhic la care sunt luate în cadrul unei întreprinderi, deciziile de investiţii pot fi clasificate în trei categorii:

- decizii de investiţii tactice;

- decizii de investiţii strategice;

- decizii de investiţii administrative.

Deciziilor de investiţii tactice le sunt specifice următoarele caracteristici:

- de obicei, sunt luate la nivele ierarhice inferioare sau pe baza unor proceduri sau reguli decizionale stabilite anterior;

- vizează perioade de timp mai scurte;

- implică angajări minore de resurse;

- au un caracter repetitiv, fiind bine structurate şi definite; ele nu presupun o îndepărtare de activitatea trecută a întreprinderii.

În cadrul deciziilor de investiţii tactice se încadrează, de exemplu, decizia de achiziţie a unor echipamente minore.

Deciziile de investiţii strategice, la rândul lor, prezintă următoarele caracteristici:

- sunt atributele nivelelor ierarhice superioare;

- vizează perioade de timp îndelungate;

- necesită angajări majore de resurse;

- au un caracter unic, implicând modificări semnificative în raport cu activitatea trecută a întreprinderii.

Luarea unei decizii de investiţii strategice poate determina o schimbare semnificativă atât în nivelul rentabilităţii întreprinderii respective cât şi în clasa de risc a acesteia. Datorită unicităţii lor, în mod frecvent, deciziile strategice sunt bazate mai degrabă pe intuiţie decât pe o analiză cantitativă detaliată.

Exemple de asemenea decizii pot fi date:

- decizia de achiziţie a unei noi afaceri;

- decizia de înfiinţare a unei filiale în străinătate;

- decizia de robotizare a procesului de producţie etc.

Între deciziile de investiţii tactice şi strategice se situează deciziile de investiţii administrative care prezintă, la rândul lor, următoarele caracteristici:

- sunt luate la nivele ierarhice medii;

- vizează perioade de timp medii;

- necesită angajări moderate de resurse;

- au o formă semistructurată.

În această categorie se încadrează deciziile de înlocuire a echipamentelor de producţie.

Elementul care face legătura între deciziile de investiţii şi cele de finanţare este costul capitalului.

Realizarea obiectivului de maximizare a bunăstării acţionarilor poate fi atins, nu numai pe calea maximizării cash-flow-urilor estimate a fi degajate de proiectele de investiţii, prin deciziile de investiţii, ci, şi prin minimizarea costului aferent fondurilor utilizate în vederea finanţării proiectelor respective, prin deciziile de finanţare.

Regula cea mai semnificativă care ghidează procesul de finanţare a investiţiilor unei societati comerciale este cea a echilibrului financiar potrivit căreia necesarul de finanţare pe termen scurt se acoperă din resurse financiare pe termen scurt, în timp ce necesarul de finanţare pe termen mediu şi lung trebuie acoperit pe baza unor resurse financiare disponibile pe acelaşi termen. Deciziile de finanţare a investiţiilor se încadrează în categoria deciziilor de finanţare pe termen mediu şi lung. Ele influenţează, în mod preponderent, capitalul permanent al întreprinderii atât în privinţa nivelului acestuia, cât şi sub aspectul structurii lui.