Rolul Contabilității de Gestiune pentru o Firmă

Contabilitatea de gestiune a devenit, astãzi, cea mai importantã sursã de informatii privind activitatea

economicã atât la nivelul firmei cât si la nivelul economiei nationale. Astfel, apare necesitatea implementãrii

unor variante evoluate ale contabilitãtii de gestiune care sã permitã obtinerea unei acurateti mai mari a

informatiei contabile si, în mod deosebit, sã favorizeze aparitia unor noi sisteme informationale mai bine

adaptate la nevoile utilizatorilor interni.

Profesorul Henry Bouquin propune urmãtoarea definitie a contabilitãtii de gestiune: „un sistem

informational contabil care are în vedere sã ajute managerii si influenteazã comportamentele prin modelarea

relatiilor dintre resursele alocate si consumate si scopuri urmãrite”

Utilizarea contabilitãtii de gestiune în scopul luãrii deciziilor presupune fixarea conceptiei asupra

deciziei de luat. Fiind orientatã cu precãdere spre furnizarea de informatii managerilor, contabilitatea de

gestiune se pliazã pe cele trei functii – cheie ale managementului, astfel: planificarea, organizarea si controlul.

În procesul de planificare, contabilitatea managerialã ajutã la fixarea obiectivelor viitoare furnizând

informatii necesare pentru luarea deciziilor referitoare la sistemele de fabricatie adoptate, politica de preturi a

firmei, politica comercialã, cât si în estimarea capitatlului investit. În procesul de bugetare, rolul contabilitãtii

manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evolutia trecutã a productiei, vânzãrilor. În

plus, ea stabileste procedurile bugetare, le coordoneazã si ajutã la articularea functionalã, generalã a

sistemului de bugete.

În ceea ce priveste organizarea, interactiunea dintre contabilitatea managerialã si procesul organizatoric

se poate prezenta astfel: identificarea elementelor unei structuri organizatorice si o mai bunã întelegere a

metodelor de stabilire a autoritãtii si distribuirii responsabilitãtii este esentialã pentru determinarea necesarului

de informatii dintr-o entitate economicã. În schimb, informatiile necesare definesc structura datelor colectate

si a activitãtilor de prelucrare din sistemul informational al contabilitãtii manageriale.

În cazul controlului, contabilitatea managerialã ajutã procesul de verificare a modului si a mãsurii în

care obiectivele propuse au fost sau nu îndeplinite, indicând cum sunt realizãrile actuale fatã de scopurile

propuse. Controlul, ca functie de bazã a conducerii dintr-o organizatie economicã, implicã urmãrirea modului

de implementare a politicilor, evaluarea performantelor realizate la nivelurile din subordine si corectarea

eventualelor dereglãri, în timp ce contabilitatea managerialã, ca instrument al controlului de gestiune,

- 1 -

furnizeazã informatiile pe care se pot baza studiile si rationamentele ce permit analiza abaterilor de la bugete

si luarea deciziilor corective.

Concluzionând, scopul contabilitãtii de gestiune este de a face din informatiile si tehnicile sale un

instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentru stabilirea conditiilor în care entitatea

economico-socialã îsi desfãsoarã activitatea în interior, precum si în contextul macroeconomic. Altfel spus,

informatiile contabilitãtii manageriale constituie sursa cea mai importantã, „baza de date” a conducerii în

procesul decizional.

II

STUDIU DE CAZ PRIVIND METODA PE COMENZI

ÎN CADRUL S.C. NDS S.R.L

Metoda pe comenzi se aplicã de regulã, în entitãtile cu productie individualã sau de serie micã, adicã

acolo unde productia are caracter de unicat sau de serie micã. Astfel de situatii apar în industria constructiilor

navale si de masini, industria mobilei, confectiilor, reparatiilor, electronicã, etc.

Metoda constã în colectarea cheltuielilor directe pe comenzi si repartizarea cheltuielilor indirecte pe

fiecare comandã în parte, prin procedee conventionale.