Standardul 25 - Auditul Intern

Introducere

Definiţia de bază a auditului intern este dată de Normele Profesionale ale Auditului Intern elaborate de Institutul Auditorilor Interni.

• „Auditul Intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi opţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.”

• „Auditul Intern ajută această organizaţie să îţi atingă obiectivele, evaluând într-o abordare sistemică şi metodică procesele sale de management al riscurilor, de control şi de guvernare făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.”

Auditul Intern public, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, este definit ca „activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activitatea entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluaeză şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Standardul de management-control intern care defineşte activitatea de audit intern în cadrul entităţilor publice este Standardul 25 – Auditul Intern, conform căruia entitatea publică înfiinţează sau are acces la o capacitate de audit, care are în structura sa auditori competenţi, a căror activitate se desfăşoară, de regulă, conform unor programe bazate pe evaluarea riscului.

Cerinţele generale prevăzute de acest standard sunt:

• Auditul public intern asigură evaluarea independentă şi obiectivă a sistemului de control intern al entităţii publice;

• Auditorul intern finalizează acţiunile sale prin rapoarte de audit, în care enunţă punctele slabe identificate în sistem şi formulează recomandări pentru eliminarea acestora;

• Managerul dispune măsurile necesare, având în vedere recomandările din rapoartele de audit intern, în scopul eliminării punctelor slabe constatate de misiunile de auditare.

1. Rolul şi obiectivele auditului public intern

1.1 Rolul auditului intern

Rolul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor publice.

Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.

Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii continue a acestora.

1.2 Obiectivele auditului intern

1.2.1 Obiectivele compartimentului de audit public intern

Obiectivele compartimentului de audit public intern sunt:

• De a ajuta la entitatea publică atât în ansamblul cât şi în structurile sale prin intermediul opiniilor şi recomandărilor;

• Să gestioneze mai bine riscurile;

• Să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului;

• Să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi procedurile existente;

• Să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabile şi corecte;

• Să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului intern;

• Să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor.

1.2.2 Obiectivele misiunii de audit public intern

În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui următoarele obiective principale:

• Asigurarea conformităţii procedurilor şi a operaţiunilor cu normele juridice;

• Evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea impactului efectiv;

• Evaluarea sistemelor de management şi control intern;

• Aport de plus de valoare şi îmbunătăţirea administrării entităţii publice, gestiunea riscului şi controlul intern.

1.2.3 Tipuri de audit public intern

Tipurile de audit sunt următoarele:

• Auditul de sistem – reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelorşi formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

• Auditul performanţei – examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

• Auditul de regularitate – reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi motodologice care le sunt aplicabile.