Insolven'a persoanelor fizice

REZUMAT

Lucrarea scoate in evidenta necesitatea adoptarii unei legi privind insolventa persoanelor fizice, datorita debitorilor care ajung in incapacitatea de a plati rate la banci si pentru a evita executarea silita a cestora. Aceasta procedura ar fi doar un remediu, o gura de aer acordata persoanei fizice aflata in impas, sa-si adune fortele si sa-si revina financiar.

DEFINITIE

Insolventa persoanei fizice reprezinta imposibilitatea debitorului de a acoperi datoriile sale banesti exigibile, fie datorita supra-indatoririi, fie datorita lipsei de lichiditati. Debitorul este persoana fizica, simplu particular, persoana fizica ce exercita, individual sau in asociere cu alte persoane fizice, una sau mai multe profesii, persoane fizice autorizat(PFA), comercianţi persoane fizice (membrii întreprinderii familial)

SUMAR

Promovarea unei legi privind insolventa persoanei fizice este necesara, dar si obligatorie ca urmare a faptului ca Romania este stat membru al Uniunii Europene si Regulamentul nr. 1376/2000 impune statelor member extinderea procedurilor de insolventa si la persoanele fizice. Potrivit Legii nr. 85/2006 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, insolvenţa poate apărea sub două forme: insolvenţa prezumată ca fiind vădită – „atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria faţă de creditor” şi insolvenţa iminentă – „atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile”. In toamna anului 2008 lucrurile au început să meargă rău pentru români. Numărul şomerilor a crescut, veniturile reale au scăzut, leul s-a depreciat puternic şi garanţiile şi-au pierdut din valoare. Mulţi au ajuns să aibă restanţe la bancă. De la 366 de mii de români cu 480 de mii restanţe de peste 30 de zile şi un cuantum total de 0,58 miliarde de lei în ianuarie 2008, la 683 de mii de români cu peste un milion de restanţe de 2,8 miliarde de lei în decembrie 2009. În acest context a apărut proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor fizice depus la Senat în noiembrie 2009 scrisă de avocatul Gheorghe Piperea şi preluată de 13 senatori ai PDL. Proiectul de lege a fost votat în plenul Senatului în martie 2010 cu 76 de voturi pentru şi trei împotrivă; cei ai PDL au primit ordin de la conducerea partidului să nu îşi voteze propriul proiect. In vederea adoptarea unei legislatii privind insolventa persoanei fizice Piperea a punctat cele trei argumente principale pentru realitatea juridica, sociala si economica. - juridica: este contrar Constitutiei ca un comerciant, persoana fizica, aflat în insolventa, sa beneficieze de dreptul la protectia tribunalului, în timp ce o persoana fizica ce exercita o profesie liberala, dar care este în aceeasi stare de insolventa/supraîndatorare, sa nu beneficieze de acelasi drept. În fine, este contrar legislatiei protectiei drepturilor omului ca un francez, de exemplu, care are resedinta în România si intra în stare de supraîndatoare, sa poata cere protectia tribunalului, în timp ce un român, aflat în aceeasi situatie de supraîndatorare, sa nu beneficieze de acelasi drept . - sociala: un numar foarte mare de persoane ramân fara un loc de munca , iar facturile la utilitati, cheltuielile curente ale familiei, întretinerea copiilor în scoala, toate au devenit pentru acesti oameni surse de înglodare în datorii. - economica: un debitor neperfomant persoana fizica provoaca bancilor si multor alti creditori costuri suplimentare fata de pierderea efectiva. În insolventa, bancile nu sunt obligate la provizioane; debitor neperformant este exclus de la creditare pe termen de cel putin 5 ani de la incidentul de plata, când este automat trecut pe listele negre ale Biroului de credit. Legea este necesara si pentru ca debitorul insolvent, daca nu este fraudulos poate redeveni client al bancilor. Un debitor care are de plată la bancă o rată pe care nu şi-o mai poate permite (scăderea veniturilor, şomaj, boală, creşterea ratei) poate intra într-un plan de reorganizare în care să plătească o anumită sumă lunară timp de trei ani sau, dacă nu are venituri suficiente, să intre în faliment. Apelul la faliment este un lucru destul de grav pentru debitor şi ar trebui evitat. În cazul unui faliment, clientul îşi pierde casa şi alte proprietăţi dispensabile. Asta se întâmplă şi acum în cazul executării silite, cu diferenţa că acum, dacă valoarea garanţiilor/bunurilor executate nu acoperă datoria, atunci datornicul tot va trebui să plătească băncii diferenţa, adică va rămâne înglodat în datorii pentru mulţi ani, poate zeci de ani, fără şansa de a mai apela la un credit, un card de credit etc.