Contractul de vânzare-cumpărare

1. Notiune

Contractul reprezinta actul juridic civil care consta in acordul de vointa incheiat intre doi sau mai multi agenti economici, in scopul de a crea , modifica sau stinge un raport juridic.

Vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti - cumparatorul - care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut .²

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare –cumparare intocmai ca si legiuitorul lor , cu urmatoarele precizari:

- Transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare, si nu de esenta lui; ceea ce inseamna ca, prin acest contract se poate transmite fie un alt drept real (de exemplu, dreptul de uzufruct, dreptul de superficie), fie un drept de creanta (de ex. cesiunea de creanta);

- Vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate de juridica ( de ex. in cazul vanzarii unei mosteniri) sau o universalitate de fapt ( de ex. vanzarea unui fond de comert);

Nu pot face obiectul unei vanzari urmatoarele drepturi:

- Drepturile „intuitu personae” de ex. : dreptul la pensie

- Drepturi patrimoniale cu caracter strict personal (de ex.: dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz).

Avand in vedere aceste precizari, consideram ca vanzarea-cumpararea poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga , in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.¹

2.Caractere juridice

Contractul de vanzare-cumparare este un contract de tipul:

- sinalagmatic (bilateral, pe baza consintamantului) deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante ;

- oneros (partile urmaresc o plata), partile urmaresc o suma de bani sau o contra prestatie.

Prestatie = a da, a face ceva in folosul altcuiva.

- cu executare instantanee;

- contract comutativ, deoarece existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului;

- translativ de proprietate- in sensul ca dupa vanzare bunul vandut trece din proprietatea vanzatorului in proprietatea cumparatorului, prin efectul realizarii acordului de vointa si independent de predarea lucrului vandut si de plata pretului, se produce nu numai incheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator. In acest sens, art. 1295 C.civ. prevede ca "proprietatea este de drept stramutata" de la vanzator la cumparator "indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat" Din momentul dobandirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului daca vanzatorul-debitor al obligatiei de predare dovedeste intervenirea unei cauze straine exoneratoare de raspundere , adica natura fortuita, iar nu culpabila, a pieirii lucrului. Daca cauza straina a fost dovedita, vanzatorul va suporta riscurile numai daca a fost pus in intarziere cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vandut si nu reuseste sa dovedeasca ca lucrul ar fi pierit si la cumparator daca s-ar fi predat la termen .