Contracte Comerciale

1. Consideraţii generale privind contractele comerciale

Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere, care inseamna „a trage impreuna”.

Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.

Contractul, respectiv acordul de voinţă al părţilor trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 942-969 C. civ., dobândind însă natura juridică de contract comercial, datorită faptului că obiectul pe care îl tratează este comercial.

Codul comercial exprimă în mod sintetic acelaşi punct de vedere în cele două alineate ale art. 1. Astfel, în primul alineat, referindu-se la obiectul codului comercial, se face precizarea de principiu conform căreia: ,,În comerţ se aplică legea de faţă”.

Codul comercial, în enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operaţii pe care le consideră comerciale se referă şi la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este însă nevoie să se recurgă la codul civil, condul comercial precizând în alineatul 2 al primului articol că: ,,Unde ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplică Codul civil”.

În concluzie, în materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept civil, dar sub aspect substanţial este de drept comercial.

Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la origine au fost civile, îşi găsesc explicaţia în incompatibilitatea acestora cu funcţia economică a comerţului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vânzare-cumpărare, mandat sau comision.

Aceste contracte civile pot să îndeplinească şi una din funcţiile economice ale comerţului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost însă necesar ca regulile sale originare să se modifice pentru ca activitatea contractuală să devină compatibilă cu funcţia economică a comerţului. Or, comerţul are nevoie de reguli juridice şi de instituţii favorabile celerităţii tranzacţiilor şi siguranţei creditului, ceea ce nu oferă dreptul comun.

2. Tipuri de contracte comerciale-caractere generale

- Contractul de vanzare-cumparare comercial - este strans legat de productia de marfuri si constituie instrumentul juridic prin care se realizeaza circulatia marfurilor. Prin mijlocirea lui, marfurile ajung de la producator la consumator. Vanzatorul se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cumparator, acesta din urma obligandu-se sa plateasca o suma de bani drept pret.

- Contractul de mandat comercial - ca si contractul de vanzare-cumparare, este legat de productia de marfuri. Din punct de vedere juridic, are caracter bilateral, cu titlu oneros, comutativ, consensual, translativ de proprietate. Da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti contractante, urmarindu-se obtinerea de foloase patrimoniale. Se incheie prin consimtamantul partilor, cuprinde promisiunea de vanzare, capacitatea partilor, obiectul contractului si pretul. Are regului speciale stabilite de Codul Comercial.

- Contractul de agentie – este acel contract prin care o parte, denumita comitent, imputerniceste in mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze afaceri sau sa incheie si sa negocieze afaceri in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii.

- Contractul de comision – are ca obiect tratarea de afaceri comerciale. (art. 405. C. Com. ). Actele juridice prin care comisionarul le incheie cu tertii trebuie sa fie fapte de comert.

- Contractul de consignatie – inseamna incheierea