Acte de Drept Administrativ

1. Noţiunea de administraţie publică

Etimologic, termenul de administraţie provine din limba latină, fiind format din prepoziţia “ad” – care se traduce prin “la”, “către” – şi „minister”, cu semnificaţia de „servitor”, „îngrijitor”, „ajutător”. Din aceste traduceri, cuvântul administer ne apare într-un dublu înţeles, având o semnificaţie directă: „ajutor al cuiva”, „executant”, „slujitor”, şi o semnificaţie figurativă de „unealtă”, „instrument”. Prin adjectivarea cu termenul „publică”, sintagma administraţie publică dobândeşte înţelesul de „serviciu pus în slujba tuturor, a celor mulţi”.

Dicţionarul explicativ al limbii române atribuie verbului a administra semnificaţia de a conduce, a cârmui, a gospodări o întreprindere, instituţie etc., iar prin administraţie înţelege totalitatea organelor administrative ale unui stat.

În conformitate cu principiile Constituţiei României, majoritatea autorilor consideră că noţiunea de administraţie publică are un dublu sens, astfel:

• Un sens formal-organic, potrivit căruia administraţia publică reprezintă ansamblul structurilor (organe, autorităţi publice, instituţii şi unităţi publice), care, pe baza şi în executarea legii, realizează o activitate direcţionată către satisfacerea intereselor publice, comunitare, generale.

• Un sens material-funcţional, care vizează însăşi activitatea concretă, specifică respectivelor structuri organizatorice.

2. Definiţa dreptului administrativ. Normele şi raporturile de drept administrativ (clasificare, trăsături)

Potrivit clasificării tradiţionale (Ulpian), normele de drept se împart în norme aparţinând dreptului public (jus publicum) şi norme aparţinând dreptului privat (jus privatum).

• Dreptul privat cuprinde totalitatea normelor juridice aplicabile particularilor (persoane fizice sau persoane juridice), precum şi raporturilor dintre aceştia.

• Dreptul public cuprinde totalitatea normelor juridice aplicabile raporturilor dintre stat şi colectivităţile locale, precum şi raporturilor dintre acestea şi persoanele particulare.

Dreptul administrativ reprezintă acea ramură a dreptului public care reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi pe cele de natură conflictuală dintre autorităţile administraţiei publice sau alte autorităţi statale, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte.

Dreptul administrativ prezintă următoarele trăsături:

• dreptul administrativ, ramură a dreptului public, are ca finalitate necesară şi exclusivă realizarea intereselor generale, spre deosebire de dreptul privat în care se urmăresc realizarea intereselor persoanelor particulare.

• dreptul administrativ cuprinde norme care stabilesc organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice, a serviciilor publice, precum şi a raporturilor dintre ele.

• existenţa unui ansamblu de reguli specifice activităţilor administrative, care se diferenţiază de cele care reglementează relaţiile dintre particulari, reguli care constituie regimul juridic administrativ şi care deosebeşte dreptul administrativ de dreptul privat (dreptul civil).

• dreptul administrativ este un drept al inegalităţilor, în care interesele generale au prioritate faţă de interesele particulare.

• dreptul administrativ este un drept dinamic.

• normele dreptului administrativ au un caracter de mobilitate superior celor din dreptul privat, caracter care decurge din necesitatea adaptării sale la specificul administraţiei, acela de a servi interesul public aflat într-o continuă transformare.

3. Realizarea activităţii de administraţie publică

A. Actele de drept administrativ (actul administrativ, actul administrativ de autoritate)

1. Noţiune, terminologie. Locul actelor administrative în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administrative

Actul administrativ constituie principala formă de realizare a activităţii administraţiei publice, pricipalul izvor al raportului juridic de drept administrativ. Acestuia i se adaugă, ca forme de realizare a sarcinilor ce revin administraţiei publice, faptele administrative şi operaţiunile tehnico-materiale.

Unii autori definesc actele juridice administrative ca fiind „acte juridice unilaterale‚ obligatorii şi executorii, emise în temeiul puterii de stat, prin care se organizează executarea sau se execută în concret legile şi celelalte acte ale organului statului" . În opinia altor autori, prin act administrativ se înţelege acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti sau "acea formă a activităţii adrninistrative a statului care constă în manifestarea expresă de voinţă ce emană de la un organ al administraţiei de stat în realizarea puterii de stat şi prin care se dă naştere, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii" .

Faţă de opiniile exprimate în doctrina de specialitate, considerăm că actul administrativ poate fi definit ca fiind o manifestare unilaterală de voinţă care emană de la o autoritate publică, de regulă din sfera puterii executive, cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică şi care, la nevoie, poate fi pusă în executare în mod direct, prin forţa de constrângere a statului.