Capacitatea de Exercițiu

Abstract: The person’s civil ability, having as constitutive elements the capacity to have rights and obligations and the legal competence, assigns thejuridical capacity specific to the civil law.

Depending on the stage of the discernment development, the Civil Code classifies natural persons in four classes, namely: persons missing the legal competence, persons having a restrained legal

competence, persons having an anticipated legal competence and persons having full legal competence.Natural persons placed in one of the respective classes either cannot contract civil juridical documents, or can contract by themselves only certain civil juridical documents, or can contract certain juridical documents with the permission of the legal protector, and others even with the authorization of certain protecting organisms, or can contract by themselves any civil juridical documents allowed by the valid legislation at a certain time.

1. Despre persoană în general

Omul este o fiinţa socială, diferit de celelalte făpturi prin limbaj şi moralitate. Este adevărat, însă, acest fapt este doar o caracterizare parţială a omului, deoarece acesta este totodată o persoană. O dată cu naşterea omului se naşte şi aspiraţia către împlinirea corporală şi spirituală. Omul a devenit subiect al istoriei datorită aspiraţiilor şi năzuinţelor sale. Omul este o fiinţa dinamică, metamorfozată şi contradictorie. Saint Exupery ne arată prin scrierile sale, că: „Omul se descoperă pe sine însuşi când se măsoară cu obstacolul”. Iar Socrate ne relatează că: „în lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s” .

În vechea Chină, Confucius (Kung Fu Tzi – aprox. 551-479 î. Hr.) gândea că o societate armonioasă nu poate fi posibilă decât dacă oamenii care o compun sunt călăuziţi de principii de înaltă moralitate, fiindcă totul nu trebuie să fie decât un efort continuu spre bine. Omul, aflat în centrul sistemului său filozofic şi moral, trebuie să-şi iubească semenul şi să-l respecte, moralitatea fiind primul principiu al universului. Moderaţia în toate, dreptatea şi mai cu seamă umanitatea sunt principalele virtuţii pe care filozoful chinez le recomanda .

Unul dintre cei mai celebrii sofişti, Protagoras din Abdera, acum mai bine de 2400 de ani, a gândit că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Ideile lui Protagoras acordă încredere fiinţei umane considerând-o capabilă să se perfecţioneze, mai ales în plan moral, cu consecinţe benefice în plan politic şi juridic .

Destinatarul oricărui drept - scria Ihering - este omul pentru că orice drept corespunde cu un interes al omului. „Interesul este motorul de toate zilele în acţiunile noastre obişnuite” - atrăgea atenţia profesorul Mircea Djuvara. Dar, interesul „nu poate să fie luat în considerare decât când este în conformitate cu idealul de justiţie”, explica profesorul M. Djuvara în continuare.

La temelia dreptului privat a rămas şi trebuie să rămână individul şi acel drept individual care, de obicei, izvorăşte din exerciţiul liberei voinţe, dar care este ţărmuit de drepturile fireşti ale colectivităţii. Individul este omul, iar omul pentru ştiinţa dreptului înseamnă persoană.

În fine, arătăm că, la Roma nu aveau capacitate de exerciţiu impuberii, cei care nu împliniseră o anumită vârstă, femeile, risipitorii şi nebunii. Totuşi, dreptul roman îl considera complet incapabil pe copilul în vârstă de până la 7 ani, în timp ce copilul între 7-14 ani era capabil dar numai în privinţa actelor ce îi sporeau patrimoniul; de la vârsta de 14 ani dreptul roman primitiv cunoştea capacitatea deplină .