Centralizare și descentralizare în administrația publică

Introducere

Traditionala problema pe care o pune organizarea administratie publice este aceea de a determina daca activitatile care urmeaza continutul administratiei urmeaza a fi incredintate uneia si aceleiasi administratii –administratia de stat- sau vor fi distribuite mai multor componente, avand autoritati proprii si dispersie teritoriala.

Principiile generale de organizare a sistemului administratiei publice recunoscute de doctrina administrativa sunt:

- Principiul centralizarii;

- Principiul descentralizarii.

Centralizarea administrativa presupune concentrarea tuturor sarcinilor administrative din teritoriul unei parti in persoana statului, sarcini a caror indeplinire este asigurata printr-o administratie ierarhizata si unificata.

Prin centralizare se defineste atat problema raportului statului cu colectivitatile umane locale, cat si o metoda de organizare a administratiei statului.

In sistemul centralizarii, autoritatea publica centrala ia deciziile si exercita conducerea, iar autoritatile locale raporteaza si executa deciziile primite de la centru.

Prin deconcentrarea administrativa se intelege transferul unor atributii, care revin structurilor administrative centrale, unor institutii din subordine, care functioneaza in teritoriu.

Deconcentrarea administrativa reprezinta deplasarea in teritoriu a unei parti importante a activitatii administratiei publice centrale.

Principiul descentralizarii administrative presupune ca o parte importanta din puterea decizionala in materie administrativa sa fie transferata de la administratia de stat catre persoane morale (juridice) distincte fata de stat, care se bucura fata de aceasta autonomie, avand o putere de decizie asupra unei colectivitati determinate teritorial, putere neaflata in raporturi ierarhice cu puterea centrala.

Descentralizarea administrativa este fondata pe principiul libertatii, libertate pentru colectivitatile constituite in unitatile administrativ-teritoriale de a solutiona, prin autoritatile alese si prin mijloacele lor proprii, activitati considerate locale.

Principiul subsidiaritatii raspunde cerintei sociale de apropiere a deciziei de cetatean.

Scopul prioritar al reformei administratiei publice locale consta in crearea unei administratii capabile sa isi indeplineasca functiile si rolul, in asa fel incat sa asigure dezvoltarea economica, sociala si organizationala intr-o anumita unitate administrativ-teritoriala, intr-o anumita perioada de timp.

Pentru realizarea reformei administratiei publice locale trebuie transpus in practica principiul politico-administrativ al descentralizarii.

Principiul descentralizarii serviciilor publice este inscris in Constitutie si reglementat expresiv prin legea administratiei publice locale.

Ansamblul serviciilor intr-o tara este amenajat dupa un sistem de centralizare sau descentralizare, de autonomie sau subordonare.

1. Principiul centralizarii administrative

In centralism autoritatea vine de sus si puterea de decizie este in mana guvernului central si a reprezentantilor sai. Nu exista sau sunt prea putine organe alese. Atributiile inferioare sunt restranse.

Profesorul Dissescu, expunand consideratiile sustinatorilor centralizarii a aratat ca aceasta isi dovedeste utilitate, eventual, numai in timp de razboi. Cum, insa, razboiul este o stare anormala, in afara lui, deci cea mai mare parte a timpului, societatea trebuie sa se caracterizeze prin descentralizare. Aceasta elimina intarzierile care ar putea aparea in sistemului centralizarii, pentru ca autoritatea centrala sa ia la cunostinta de interesele locale si sa avizeze masurile pe care le considera necesare.

De asemenea, eventualele erori, inerente naturii umane, sunt mai putin grave si mai usor de reparat in acest sens. Profesorul Dissescu citand afirmatia unui publicist francez, o considera, ca fiind adevarat: “centralizarea reprezinta apoplexie la centru si paralizie la extremitati”.

Se poate aprecia, ca centralismul este insa regimul normal sub care a tarit si traieste cea mai mare parte a serviciilor administrative atat din tarile aflate in Centrul si Estul Europei si in parte chiar din occident, acestea fiind sub autoritatea imediata a conducatorilor si colectivitatilor de care depind, neavand personalitate distincta de aceea a acestor colectivitati, ele nu sunt conduse de functionari numiti si puterea de decizie este concentrata la varf.