Cercetarea la Fața Locului în Cazul Folosirii Armelor de Foc

1. Noţiuni introductive privind cercetarea la faţa locului

Cercetarea la faţa locului, prevăzută de art. 129 din Codul de procedură penală, reprezintă actul de debut al investigaţiilor în fapte de periculozitate deosebită şi presupune cunoaşterea imediată, directă şi completă a locului în care s-a comis fapta penală.

Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când sunt necesare:

- constatarea situaţiei locului săvârşirii infracţiunii;

- descoperirea şi fixarea urmelor săvârşirii infracţiunii;

- stabilirea poziţiei şi stării mijloacelor material de probă şi a împrejurărilor în care a fost comisă fapta;

Obiectivele imediate ale cercetării locului faptei sunt:

a) descoperirea urmelor şi evidenţierea împrejurărilor apte să conducă la identificarea făptuitorului, la clarificarea circumstanţelor în care s-a săvârşit infracţiunea, la descoperirea corpurilor delicte;

b) obţinerea de către organul de anchetă şi de către magistrat a unor date exacte, corecte, prin cunoaşterea şi studierea nemijlocită a scenei infracţiunii, referitoare la modul de săvârşire a faptei şi la persoana infractorului, aspect de natură să evidenţieze principala funcţie a cercetării la faţa locului.

Potrivit art. 129 din Codul de procedură penală, cercetarea la faţa locului poate fi dispusă motivat de către organul judiciar, ori de câte ori se consideră necesar să se apeleze la acest procedeu probator.

Astfel, în faza de urmărire penală, cercetarea la faţa locului este dispusă printr-o rezoluţie motivată a organului de urmărire penală, iar în faza de judecată, cercetarea la faţa locului se dispune de instanţă, printr-o încheiere, după începerea cercetării judecătoreşti.

2. Importanţa şi obiectivele cercetării la faţa locului

2.1 Importanţa cercetării la faţa locului

Deplasarea organului judiciar la faţa locului este una dintre cele mai eficace măsuri procedurale. Faptul ca organul de urmărire penală, dar şi instanţa de judecată, au posibilitatea să investigheze direct locul săvârşirii faptei şi să evalueze consecinţele infracţiunii, să stabilească împrejurările în care s-a comis fapta şi să-l identifice pe autor prin descoperirea, fixarea, ridicarea şi cercetarea criminalistică a urmelor, a mijloacelor de probă, este de natură să contribuie efectiv la realizarea scopului procesului penal.

2.2 Obiectivele cercetării la faţa locului

a) cunoaşterea şi investigarea directă de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată a locului faptei;

b) descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii şi a mijloacelor materiale de probă;

c) obţinerea de date cu privire la modul de operare al făptuitorului şi a numărului de persoane care au luat parte la comiterea infracţiunii;

d) identificarea eventualilor martori;

e) elaborarea unor versiuni generale privind fapta comisă şi participanţii la săvârşirea acesteia.

3. Fazele cercetării la faţa locului

3.1 Cercetarea în faza statică

Faza statică a cercetării la faţa locului presupune examinarea atentă a locului faptei, atât în ansamblul său cât şi pe zonele mai importante, fără a se aduce nicio modificare acestuia.

Dintre activităţile mai importante desfăşurate în faza statică a cercetării la faţa locului pot fi enumerate:

- stabilirea stării şi poziţiei mijloacelor materiale de probă, a urmelor materie, ş.a., aşa cum au fost găsite de echipa de cercetare;

- măsurarea distanţei dintre obiectele principale, dintre acestea şi urme sau locuri de acces;

- executarea de fotografii de orientare, schiţă şi fotografii ale obiectelor principale, precum şi fixarea acestora prin înregistrare video.