Elemente ale Drepturilor social-economice și Culturale ale Copilului

Definiţie: prin drepturile social-econimice şi culturale ale copilului sunt reglementate acele drepturi şi libertăţi cu privire la educaţie, condiţii sociale şi materiale de viaţă dar şi contextul protecţiei acestora

Această categorie de drepturi este cunoscută ca şi drepturile „virtuale”, deoarece nu au, sau nu se bucură pe deplin de o autoritate efectivă care să aplice sancţiuni legale pentru încălcarea acestor drepturi

Drepturile sociale, au ca scop asigurarea participării copilului ca subiect de drept la viaţa socială, posibilitatea de implicare efectivă în viaţa socială, dreptul la sănătate, dreptul la timp liber, dreptul la non-discriminare etc

Drepturile economice, au ca scop garantarea accesului la un minim de siguranţă materială, în vedere asigurării demnităţii umane, dreptul la locuinţă, dreptul la un standard de viaţă adecvat etc

Drepturile culturale, protejează prerogativele referitoare la modul de viaţă al unei comunităţi, dreptul la educaţie şi drepturi referitoare la păstrarea unei identităţi culturale.

Reglementarea acestor drepturi a plecat de la realitatea faptului că, în întreaga lume sunt numeroase cazuri de copii care sunt nevoiţi datorită circumstanţelor să supravieţuiască în condiţii foarte dificile, fiind obligaţi să muncească peste posibilitatea lor fizică, sau sunt înfometaţi, înfriguraţi şi bolnavi.

Comunitatea internaţională caută să protejeze exploatarea la vârste fragede pe cât posibil, în acest sens un rol important îl constituie Organizaţia Internaţională a Muncii, care de-a lungul timpului a adoptat o serie de documente legislative cu menirea de a proteja drepturile copilului împotriva exploatării: Convenţia O.I.M. nr.138 privind vârsta minimă de admitere în muncă , Convenţia O.I.M. nr.6 privind munca de noapte a copiilor în industrie , Convenţia O.I.M. nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor etc.

Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale se fundamentează pe ideea de egalitate şi garantarea accesului la bunuri, servicii sociale, servicii economice. Aceste drepturi sunt definite de Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale adoptat în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite dar şi de Carta socială europeană adoptată în cadrul Uniunii Europene.

Convenţia cu privire la drepturile copilului prevede pentru această categorie de drepturi şi libertăţi ale copilului: dreptul la educaţie; dreptul copilului de a nu fi constâns la vreo muncă care comportă riscuri; dreptul copilului la timp liber, recreere şi cultură; dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serivicii medicale şi de recuperare; dreptul de a beneficia de securitate socială şi asigurări sociale, precum şi servicii de asistenţă socială; dreptul copilului la un standard de viaţă adecvat.

Drepturile social-economice şi culturale sunt la fel de importante ca şi drepturile civile şi politice întrucât primele dintre ele asigără copilului condiţii sociale şi materiale pentru existenţă, dezvoltarea fizică, psihică, morală şi spirituală complexă, urmărind de asemenea respectarea deplină a drepturilor fundamantale ale omului. Această categorie de drepturi depinde semnificativ de resursele economice şi dezvoltarea fiecătui stat semntar, fără a exclude însă obligaţia statului de depune toate diligenţele posibile pentru a asigura copilului o exercitare cât mai cuprinzătoare a drepturilor sale chiar şi atunci când în mod evident resursele unui stat sunt insuficiente. Problemele şi insuficienţele financiare ale unui stat nu reprezintă o justificare pentru lipsa de implicare şi de interes în ceea ce priveşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului

Dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de reeducare. Pentru asigurarea exercitării acestui drept, statele sunt obligate să garanteze ca nici un copil nu va fi privat de accesul la aceste servicii. Prin intervenţia statelor pentru protecţia acestui drept, se doreşte asigurarea asistenţei medicale şi a serviciilor de îngrijire a sănătăţii, eradicarea malnutriţiei şi maladiilor, ocrotirea sănătăţii mamelor în perioada post şi prenatală, reducerea deceselor de noi născuţi, dezvoltarea unor programe de planificare familială, programe cu privire la alimentaţia copilului, igienă, prevenirea accidentelor, avantajele alăptării etc.

Dreptul copilului de a beneficia de securitate socială. Acest drept, are ca scop ca prin intermediul sistemului de asigurări sociale existent la nivelul fiecărui stat, copii să beneficieze de sprijin financiar din partea statului prin acordarea de alocaţii şi ajutoare sociale în conformitate cu situaţia socială a copilului şi în conformitate cu resursele financiare ale statului.

Dreptul copilului la un nivel de viaţă suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică, mentală, socială, spirituală şi morală. Pentru exercitarea acestui drept este necesară atât preocuparea părinţilor prin luarea tuturor măsurilor necesare ce le stau în putinţă cât şi preocuparea statului care trebuie să intervină în caz de nevoie pentru a asigura copilului standarde minime materiale de viaţă şi de asemenea statul prin instituţiile sale trebuie să intervină pentru protecţia intereselor financiare ale copilului, de exemplu în cazul neplăţii unei pensii alimentare. Acest drept corespunde dreptului fundamental la un nivel de trai decent, care de asemenea este relativ în raport cu dezvoltarea economică a fiecărui stat, nefiind posibilă o standardizare generală la nivel internaţional cu privire la exercitarea acestui drept