Speță drept penal - analiză

In seara zilei de09.05.1999,in timp ce transporta in autoturismul sau pe minora C.A.,in varsta de 12 ani si patru luni, dupa ce in prealabil ii facuse invitatia sa o conduca acasa, inculpatul S.R. a incercat sa detina relatii sexuale cu aceasta prin constrangere. Pentru a scapa de insistentele inculpatului victima l-a rugat sa opreasca pentru a cobora din masina, dar acesta si-a continuat actiunea de constrangere si a refuzat sa opreasca spre a-i da posibilitatea sa coboare, lovind victima cand aceasta i-a cerut sa coboare.In continuare, inculpatul a marit viteza, indreptandu-se spre un loc necunoscut. In aceste conditii, dupa ce minora a deschis portiera si a sarit din mersul autoturismului, suferind vatamari corporale care i-au pus viata in pericol. In urma sariturii din autoturism, victima a cazut lovindu-se cu capul si bazinul de bordura. Instanta de judecata, l-a condamnat pe inculpat pentru tentativa de viol prevazuta de articolul 20 Cod penal raportat la articolul 197 aliniatul (3) Cod penal, retinand ca aceasta a actionat cu intentie directa in ceea ce priveste prima infractiune si intentie indirecta in ceea ce priveste ce de-a doua infractiune. Este corecta solutia instantei?

- Analiza

Tragerea la raspundere a unei persoane, fie ca este vorba despre o raspundere

juridica sau nejuridica, nu poate fi conceputa fara a tine cont de stabilirea cu certitudine a formei vinovatiei.

In general, nu se poate concepe raspunderea pentru savarsirea unei fapte in lipsa vinovatiei persoanei ce a comis-o. Pe de alta parte, insa, nu ar fi corect ca sa nu se faca o distinctie in ceea ce priveste sanctiunea ce ii este aplicata unei asemenea persoane, si gradul sau de vinovatie. S-a ajuns la distinctia intre diverse forme de vinovatie, ceea ce s-a reflectat intr-o raspundere diferentiata, tinandu-se cont de aceste forme.

Exista doi factori inerenti vietii psihice a persoanei: constiinta sau factorul intelectiv si vointa sau factorul volitiv care se interfereaza si se presupun unul pe celelalt.

Factorul intelectiv presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurari cauzale a acesteia. Factorul volitiv este elementul psihic care impulsioneaza si comanda energia fizica a omului.

Actualul Cod Penal, consacra teoria reprezentarii. Astfel, avand la baza aceasta teorie, s-a aratat ca vinovatia exprima o anumita atitudine psihica periculoasa a infractorului fata de fapta si urmarile ei. Pentru ca o fapta sa constituie infractiune, sa atraga aplicarea unei pedepse, nu este suficient ca ea sa apartina material faptuitorului, ci trebuie sa fie imputabila acestuia. Cand fapta nu este comisa cu vinovatie, ea nu este imputabila celui care a savarsit-o , deci nu i se poate retine in sarcina.

In cadrul continutului constitutiv al infractiunii putem distinge o latura obiectiva si una subiectiva.

Un element esential al laturii subiective il costituie elementul subiectiv – vinovatia. Ca element al continutului infractiunii, vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

Potrivit art. 19 al. 1 Cod penal, vinovatia exista „atunci cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa”.

In stiinta dreptului penal se face dinstinctie intre doua forme principale de vinovatie: intentia, si culpa. Pentru unele infractiuni se adauga si o forma mixta: praeterintentia.

- Intentia = este atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea lui, ori prevederea rezultatului faptei sale, neurmarirea dar acceptarea lui in caz ca se produce.